Nr. 3 (04) anul II / iulie-septembrie 2004 - ROMDIDAC

– Emilia era din Suceava. Cu trei ani mai jun`. Era \nc` la liceu [i eu
eram deja student la Litere [i Filosofie. Ca s` fiu mai aproape de ea, m-am
dus la C~mpulung Moldovenesc unde se mutase Facultatea de Silvicultur`
din Bucure[ti. O parte de facultate se mutase acolo, alta era la Bra[ov. Acolo,
la C~mpulung Moldovenesc, nu am r`mas dec~t c~]iva ani. A venit [i Emilia.
Vroia s` dea la Medicin`, dar am convins-o s` vin` la Silvicultur`. A[a am
terminat la Bra[ov, unde s-au unificat iar`[i Facult`]ile de Silvicultur`. Eu am
absolvit \n 1954 [i so]ia \n 1955.
– A fost [i asta o predestinare?
– F`r` \ndoial`. Dup` cum [tii, lucrez la antologia aceasta de autor, dar
m` g~ndesc [i la c~teva proze. Nu te concurez, nu am harul dumitale. Am \n
proiect trei proze din via]a mea, pornind de la c`l`toriile cu trenul. çn tren am
tr`it trei \nt~mpl`ri foarte interesante, cu anume rol \n via]a mea. Prima: se
am~naser` cursurile la Facultatea de Litere [i Filosofie. Cu ultimul tren din
Bucure[ti din acea zi, \n ultimul vagon, am plecat spre R~mnicu S`rat, [i
acolo, \n acel ultim vagon, am \nt~lnit-o pe mica domni[oar` care pleca spre
Suceava [i care avea s`-mi devin` so]ie.
– Chiar \n ultimul vagon?
– ßi ultima sear`. Din fug` am prins acel tren spre a o \nt~lni pe cea care
era sortit` a-mi fi so]ie…
– Nu-i pu]in… misticism?
EX PONTO NR.3, 2004
– Poate. Dar a[a a fost. Astfel se leag` lucrurile \n via]`. ¥in de o anume
tain`.
Mai este [i o alt` poveste. Nu-i numai a mea, dar eu am tr`it-o. Tot \ntr-un
tren de noapte. çn \ntuneric, am descoperit o fiin]` care m-a cople[it cu
povestea ei, cu drama tr`irii sale.
Era un tren de noapte. St~nd \n \ntuneric de vorb` cu aceast` femeie (nu
eram numai eu \n compartiment), \ncet-\ncet am p`truns \n universul ei. Era
eliberat` de cur~nd din deten]ie de undeva din Dobrogea, de la Canal sau de
unde o fi fost de]inut`. Era dintr-o familie bun`. Condamnat` pe nedrept, a
fost g`sit` p~n` la urm` nevinovat`. Pierduse acolo opt sau zece ani.
çmb`tr~nise \nainte de vreme. Fusese student`. Era de o frumuse]e [i de o
noble]e sufleteasc` neobi[nuit`. Trecuse prin at~tea nefericiri \nc~t acum
era fericit`. Tr`ise g`sirea de sine. Descoperise omul profund din ea. Omul
acela ascuns \n tine, pe care \l afli uneori numai datorit` unor \nt~mpl`ri
dramatice, care te duc aproape de iad sau de rai. Aceast` fiin]` ne-a devenit
de atunci o prieten` de calitate superioar`.
ßi mai este [i o a treia poveste. Dar nu despre ele \n sine vreau s`-]i
vorbesc. Vreau s` spun c` exist` un dat al vie]ii noastre.
çnt~mpl`ri la care nu te a[tep]i, dar care \]i impune s` ie[i sau s` intri \ntr-o
situa]ie la care nu te-ai fi a[teptat.
Nu [tiu dac` acestea ]in de o stare psihanalizabil`, de un interior foarte
bogat [i \n care la un moment dat se g`sesc for]e [i energii care te pot folosi
pe tine pentru \mplinirea sau ne\mplinirea a ceva r`u.
108