Nr. 3 (04) anul II / iulie-septembrie 2004 - ROMDIDAC

pies` nu exist` nici o ac]iune care s` se abat` de la tema nedreptei judec`]i,
indiferent care vor fi fost motivele ei. çntreaga istorie va fi impregnat` de
nedreptate. Proasta judecat` istoric` va duce la lupte fratricide. Lui Gloucester
i se vor scoate ochii. Lear va fi umilit – [i orgoliul s`u este insuportabil pedepsit
astfel. Edgar, deghizat \n nebun, va h`l`dui pe coclauri, asemenea tat`lui
s`u orbit, lui Lear [i bufonului. Nici o replic` nu este afar` din tem` [i nimic
nu este uitat din ce ar trebui spus. Bufonul nu face dec~t s`-i aminteasc` lui
Lear prostia (judecata dup` aparen]e [i nedreapta judecat`) [i necumin]enia
fetelor; nici m`car bufonul nu se abate de la semantica piesei… Exist` deci o
convergen]` limpede pe temei tematic, prin care se alc`tuie[te un univers.
Tot Knight ne spune despre structura piesei c` este „spa]ial`”. Evenimentele
nu se deruleaz` dup` o ax` temporal` ne\ntrerupt`, a[a cum se \nt~mpl` \n
mod obi[nuit \n teatru. Exist` ac]iuni paralele temporal, ce se oglindesc una
\n alta, la fel cum personajele se oglindesc unul \n altul (Lear \n Gloucester
de exemplu). O. Soviany, \ntr-un eseu despre dramele lui Caragiale, a f`cut
observa]ii despre structura dinamic` a dramelor, din perspectiva ac]iunii
personajelor. El a ar`tat c` tragediile Greciei antice sunt centripete, tragediile
lui Shakespeare sunt centripete cu un personaj excentric, iar piesele lui
Caragiale sunt strict centrifuge. Personajul excentric \n Regele Lear este
Cordelia. Ea putea s` r`m~n` lini[tit` \n Fran]a. çn acest caz \ns`, problema
etic` a judec`]ii nu mai avea suport. Pur [i simplu am fi presupus c` Lear a
avut dreptate s`-[i dezmo[teneasc` fiica [i s` o izgoneasc`. Am fi putut
spune despre el c` a f`cut doar o proast` judecat` istoric`, dar o bun` judecat`
moral`. Ce se \nt~mpl`? Experien]a istoric` a dus la dreptul unui unic
mo[tenitor la tron. Se evit` astfel f`r~mi]area unui regat. Experien]a istoric`
a dus la o bun` judecat` istoric`. Ignorarea ei \n timpuri str`vechi, se poate
s` fi dus la suferin]a a sute de oameni, dar a fost \ndreptat`. çn ce prive[te
proasta judecat` moral`, ea a dus la moartea \n spe]`. Cordelia e asasinat`.
Moare deoarece \l iubea pe Lear (altminteri nu s-ar fi \ntors \n regat), iar
acesta nu a p`truns adev`rul. Am putea scoate o parabol` de aici: proasta
judecat` moral` \i ucide pe cei ce ne iubesc, dar nu asta e important acum. çn
absolut, proasta judecat` moral` d` m`sura drumului f`r` \ntoarcere. Proasta
judecat` istoric`, ce se r`sfr~nge \n plan social, mai e de \ndreptat (dup`
suferin]`, haos [i servitute). Proasta judecat` moral`, ce se r`sfr~nge
individual, nu are \ndreptare. Structura tragediei Regele Lear e perfect`, din
orice unghi am privi-o [i posed` un con]inut „filosofic” asem`n`tor celui al
istoriei. E de asemenea o realizare artistic` [i estetic` f`r` cusur. Pe seama
celor dou` proaste judec`]i ini]iale: cea istoric` [i cea moral` se dezvolt`, ca
dintr-o profe]ie, structura unei tragedii „cosmice”. Cosmosul (=ordine) este
dezagregat [i se pr`bu[e[te. Deconstruc]ia acestuia are ca polaritate perfecta
construc]ie structural` a piesei… multe alte concluzii mai pot reie[i, dac`
mig`lim la \n]elesurile piesei: privind arta, privind istoria, privind morala, privind
locul omului \n univers etc. çn general, din literatura SF concluziile ce reies
sunt de cele mai multe ori minore. Maximum spre care poate tinde, este
rezumat de Adrian O]oiu: „… literatura SF s-ar cuveni s` fie una filosofic` -
medita]ie asupra timpului, asupra iluziilor progresului [tiin]ific, asupra
solidarit`]ii \n fa]a ma[inismului, asupra rezisten]ei la uniformizare [i
dezumanizare”. O \ntreag` literatur`, luat` \n ansamblu, literatura SF, se afl`
\ntr-o pozi]ie inferioar` chiar [i fa]` de o singur` pies` de teatru a unui scriitor
main-stream. Desigur, Shakespeare nu e un oarecare. Dar, la modul general,
din literatur` \ntotdeauna apar concluzii, ce vin dintr-o problematic` a omului.
EX PONTO NR.3, 2004
131