Nr. 3 (04) anul II / iulie-septembrie 2004 - ROMDIDAC

sociale [i culturale ale celor 460 de ani de domina]ie otoman`, secole ce \[i
vor pune amprenta specific` \n limb` [i antroponimie. Sunt prezentate
numeroase informa]ii din izvoare narative, din condici oficiale otomane, din
note de c`l`torie. Totul converge spre ideea c` Dobrogea, de[i aflat` timp
de aproape cinci secole sub st`p~nire otoman`, nu a \ncetat niciodat` a fi
teritoriu rom~nesc.
Caracterul heteroclit al antroponimiei dobrogene este ilustrat de autoare
la nivelul mai multor categorii de nume: laice vechi, laice de origine
c`rtur`reasc`, \mprumuturi. Este subliniat \n primul r~nd aportul rom~nesc,
cel al moldovenilor [i al muntenilor, la configurarea antroponimic` a zonei.
Un accent deosebit este plasat pe prezen]a, datorat` transhuman]ei, a
mocanilor \n Dobrogea. Se fac ample considera]ii asupra numelor etnice care,
sufixate cu sufixe de apartenen]` teritorial`, au devenit nume proprii. O
demonstra]ie interesant` se face cu sufixul -escu, mai pu]in productiv \n
Dobrogea [i surclasat de sufixul -eanu, folosit uneori pentru a rom~niza nume
str`ine. Elementele turcesc [i t`t`resc sunt urm`rite cu aten]ie, c`ci \n
Dobrogea ocuren]a lor este maxim`.
Precedat` de acest substan]ial preambul teoretic [i documentar, lucrarea
ajunge astfel la miezul ei fierbinte: sistemul antroponimic dobrogean specific
secolelor XIX-XX, interval reprezentativ pentru numeroasele transform`ri
onomastice din zon`. çn abordarea sistemului de formare a numelor, autoarea
are \n vedere diverse procedee lingvistice: derivare, compunere, procedee
hipocoristice, dar accentul cade pe sufixare iar focalizarea se realizeaz` pe
segmentul reprezentat de numele de meserii, extrem de productiv la nivel
antroponimic.
Capitolul Ocupa]ii tradi]ionale dobrogene [i reprezentarea lor lingvistic`
[i antroponimic` este deosebit de interesant, prin inventarul riguros al unor
antroponime precum Berbecaru, Ciobanu, Cojocaru, Mocanu, P`curaru,
¥urcanu, inventar coroborat cu ilustrarea reparti]iei termenilor pe ]ar`. Se fac
referiri mai aprofundate asupra unor termeni precum cioban, odaie, c~[l`,
presupuse a fi intrat \n limb` \n urma convie]uirii cresc`torilor de vite autohtoni
cu p`storii cumani, \ntre secolele X-XIII. Autoarea \ntrege[te tabloul de
reprezentare al numelor de meserii din antropologia dobrogean` cu denumiri
legate de ocupa]iile pesc`re[ti specifice zonei: N`vodaru, Pluta[u, ßufan` etc.
Lucr~nd pe un bogat material lexical, autoarea prezint` modele sufixate
\n -ar, inser~nd [i un dic]ionar invers al numelor de persoane [i meserii ce
\ncorporeaz` acest prefix din jude]ele Constan]a [i Tulcea. Se stabile[te, la
fiecare termen analizat, ocuren]a \n Dobrogea, precum [i nivelul de
reprezentare antroponimic`, pe num`r de persoane. Autoarea arat` c`,
grupate de unele opinii la categoria „supranume individual”, antroponimele
provenite din nume de meserii pot fi considerate metaforice, situa]ie \n care
supranumele trebuie considerat, la origine, porecl`.
Bibliografia bogat` dovede[te un travaliu \ndelungat de cercetare a
surselor, de selec]ie [i extragere a informa]iei pertinente. Autoarea a studiat
un material documentar amplu, care nu se opre[te la aspecte teoretice de
ordin general, ci atinge zonele vii ale limbii. Au fost parcurse recens`minte,
reviste de genealogii, pomelnice. Structurile antroponimice dobrogene au
fost analizate comparativ cu cele din alte zone ale ]`rii, stabilindu-se analogii,
similitudini [i diferen]e.
O men]iune special` pentru documentele din anex`, deosebit de relevante
nu numai pentru problematica strict circumscris` a lucr`rii, ci [i pentru
EX PONTO NR.3, 2004
195