Nr. 3 (04) anul II / iulie-septembrie 2004 - ROMDIDAC

EX PONTO NR.3, 2004
176
a fotografiilor de familie imediat desuete? Un obiect de \mbr`c`minte „norocos”
sau un talisman de care ne leag` amintirea celui mai drag? Aceste lucruri
sunt deja ele \nsele perimate: \n camerele de hotel se g`sesc deja Biblii,
versiunile online sunt deja la \ndem~n` \n orice punct al traiectoriei, la fel
prezen]a instantanee a chipului celor dragi, prin intermediul vreunei webcam.
Limba \nsasi, \ncriptata \n publica]ii, poate fi purtat` cu sinele c`l`tor. Obiectul
unic condensator de memorie – talisman, vestigiu (urm` l`sat` \n urm`),
memorial – se dizolv` a[adar \n traiectorie, este parte din ea, \i d` consisten]`5.
Dac` studiile au ar`tat natura odihnitoare a apari]iei semnului curb, dublu
hiperbolic, galben-ro[u, al grupului McDonald, care, \n multiplicitatea lui
asiguratoare, domestice[te peisajul american, d` speran]`, intimitate de
„acas`” [i servicii egale turistului american \n profunzimile celei mai negre
str`in`t`]i, cred c` este momentul s` unim \n „glocalitate” [i alte puncte care
p~lp~ie pe traiectoriile plec`rilor [i sosirilor noastre care se rotesc [i ele,
precum un atractor straniu \n jurul unei zone, a unui c~mp, a unui teritoriu, a
unei mul]imi de „case”, prin care trecem de-a lungul mai lungii migra]ii care
este via]a noastr`, ast`zi. Coridorul de transport cu sta]iile sale este – prin
repeti]ie [i frecven]` – el \nsu[i creator de gen proxim [i diferen]` specific`
(m` simt mai bine la Schipol, la Amsterdam, dec~t pe JFK, la NYC) [i lan]ul
hotelier, care conserv` imagini „stabile” (adic`, amintitoare) pentru cel care
schimb` frecvent restul peisajului – iat` cele dou` personaje care, acum,
furnizeaz` multora dintre noi amintiri [i senza]ia de – tot mai asediat` –
siguran]` \n chip analog celui \n care, odinioar`, o f`ceau stabilitatea locului
natal [i casa multi-genera]ional`.
Prezen]a nu mai este asociat`, identificabil` [i atribuibil` exclusiv unui
loc anume. Ubicuitatea prezen]ei [i a reproducerii acesteia – traiectorie sau
c~mp de (re) prezentare – dizolv` localitatea. C`l`toria \ns`[i \nseamn` astfel
o form` de „a sta locului” pe traiectorie, sau, mai exact, de „a sta c~mpului”.
çn raport cu modul \n care \nr`mam cadrul de referin]`, suntem „acas`” \n
camera de hotel reprodus` \ntr-un num`r de copii distribuite \n teritoriu, \n
c~mp: nu mai suntem \n \ntregime str`ini, fiind \n str`in`tate. Domesticirea
alterit`]ii [i aclimatizarea straniet`]ii fac din cas` [i din sentimentul sosirii
acas` un obiect ([i un sentiment) a[a-zic~nd trans-teritoriale.
Iat` de ce nici termenul de „locuire” nu mai pare s` aib` acoperire, nici
cel de housing. Primul, pentru c` pleac` de la ipoteza c` avem nevoie de un
loc identificabil pentru a putea vorbi, mai departe, despre locuire, iar cel de-al
doilea, \nc` [i mai \nc`rcat de presupozi]ii, pleac` de la prezen]a unei case.
Or, ar trebui g`sit un termen care s` descrie situa]ia contemporan` descris`
aici, \n care nici un (singur) loc, nici o (singur`) cas` nu mai descriu corect
firea noastr` \n lume. çmpins la limit`, locuirea pe traiectorie (un paradox de
felul realit`]ii virtuale), argumentul nostru are urm`toarele dou` corolare care
merit`, la r~ndul lor, o dezvoltare teoretic` proprie: a) locuirea – adic` atribuirea
de loc fiin]ei, iar nu sensul comun, trivial, \n care \nteleg arhitec]ii conceptul –
a[a cum a fost ea descris` de Heidegger \n „Construire, locuire, g~ndire”,
\nceteaz` s` mai fie unica form` \n care muritorii sunt pe p`m~nt [i b)
desprins` de localitate prin \nsa[i defini]ia ei, utopia este, \n fine, realizabil`
\n interiorul conceptului de „locuire pe traiectorie, al „st`rii de c~mp”.
Nu suntem prima genera]ie care e n`scut` undeva, crescut` altundeva
[i care, la maturitate, disjunge \ntre locul casei [i locul de munc` (ideal al
Chartei de la Atena [i al ora[ului s`u func]ionalist). Dar acest proces a atins,
\n Statele Unite [i, mai nou, \n Estul European, cote [i cifre impresionante 6 .