Nr. 3 (04) anul II / iulie-septembrie 2004 - ROMDIDAC

– se f`cuse de ora pai[pe, de[i oamenii de la ]ar` lua]i singuri sau dimpreun`
cu sculele lor mecanizate sunt adeseori imprevizibili –\n speran]a unei minuni,
v`d agit~ndu-se, numai aparent \nalt, deasupra mea, b`iatul cu zgaiba aia
nenorocit` la r`d`cina nasului. „Auzi, nenea Novac? Am terminat!” „Cum?
Pe toate dou[patru? Slav` Domnului!” „Nu, da’ f`r` trei!!” „Ce f`r` trei?” „F`r`
trei r~nduri care le-a cules al]ii.” „Ia te uit`! Mi le-au cules ei mie!” „Nu, bre!
Le-a cules pentru ei!”.
Vas`zic` am terminat. Ura!.. Hm! Adic` m-au furat. Nu eram, fire[te at~t
de istovit, de imbecilizat prin epuizare s` ajung s`-i port recuno[tin]` celui
sau celor care, p`gubindu-m`, mi-au luat de-o grij`. ßi totu[i nu m-am putut
ab]ine s` nu r`suflu u[urat, ba chiar s` pufnesc \ntr-un r~s chinuit amintindu-mi
de p`]ania nevinovat` dar plin` de t~lcuri ascunse a lui Felix Gavrilovici,
campionul stani]ei [i-al altor o mie de verste de jur \mprejur din stepe b~ntuit`
de viscole a Rusiei de azi [i de dintotdeauna...
EX PONTO NR.3, 2004
82