PDF - Limba Romana

Co-Laborator 101vreo normă juridică, fie prin aplicareanormei care prevede cazulcel mai asemănător al legii, fie prinaplicarea principiilor generale alesistemului de drept respectiv (adreptului); 4. (lingv.) Fenomen careconstă în modificarea formei sau,uneori, a sensului unui cuvânt subinfluenţa altui cuvânt ori a altei formea aceluiaşi cuvânt; 5. (biol.) Asemănaretotală sau parţială a organelorsau a unor părţi ale organelor careîndeplinesc aceeaşi funcţie, dar auorigini şi structuri diferite. Analogiase datorează adaptării organelor respectivela acelaşi mediu (exemplu:aripile la insecte şi aripile la păsări)”[Dicţionarul enciclopedic român,p. 119].În ceea ce priveşte dicţionarelespeciale, termenul esteconsemnat în Dicţionarul de termenilingvistici de Gh. Constantinescu-Dobridorşi în Dicţionarulgeneral de ştiinţe. Ştiinţe alelimbii (Bucureşti, 1997). Acestedicţionare au selectat trăsăturilenoţionale definitorii ale analogiei înlingvistică: 1) regularizează formasub presiunea altei forme cu careaceasta este asociată în funcţiede anumite criterii (unele formecreate prin analogie se impun înlimbă, altele sunt însă considerategreşite. Acest fapt i-a determinat peunii lingvişti să afirme că analogia eo formă de presiune intrasistemicăce se opune normei, că e o formăde presiune extrasistemică [Dicţionarulgeneral de ştiinţe, p. 50] saucă aproape „toate formele noi aparnumai prin false analogii” [Constantinescu-Dobridor,p. 24]; 2) reparăneregularităţile cauzate de fonetică(ideea aparţine neogramaticilor,care au apelat frecvent la analogiepentru a motiva abaterile de la legilefonetice, susţinând că foneticadistruge, iar analogia repară).Primul dicţionar analogic allimbii române aparţine lui Şt. Florescucare consideră că „pentru areda gândirea în toate aspectele şinuanţele ei complexe, este nevoiede un vocabular abundent şi variat”[Florescu, p. 3]. Pornind de la fiecarecuvânt central, autorul grupeazăîn ordine alfabetică toate cuvintelecare prezintă un raport oarecarede sens, o relaţie de analogie culexemul-cheie. Parcurgând şirullor, menţionează Şt. Florescu, „vomgăsi nuanţe, detalii, sinonime alecuvântului central sau provenind dinacesta prin derivaţie, compoziţie, extensiunesau sugerate prin asociaţiede idei” [ibidem, p. 5].După patru decenii, conştienţide dificultăţile şi riscurile pe care leimplică elaborarea unei astfel delucrări, M. Buca, I. Evseev, Fr. Királyşi D. Craşoveanu propun un Dicţionaranalogic care pretinde a aveafuncţionalitate multiplă. Dicţionaruleste constituit din concepte şi grupuride concepte redate prin cuvinteşi expresii care se continuă şi seprelungesc unele pe altele.Analizele făcute asupra conceptuluide analogie în limba românăne permit să conchidemurmătoarele:• prima înregistrare dată atermenului de analogie în lingvisticaromânească rămâne incertă,întrucât lexicografia veche păstreazăfoarte multe lucrări doar înmanuscrise, altele fiind pierdute (deexemplu: se ştie că Al. Philippidea elaborat un Dicţionar, care sepresupune că s-ar fi pierdut în timpultransferării sale la Bucureşti;suntem convinşi că termenul aexistat în acel dicţionar, o dată ce