PDF - Limba Romana

44Cristina FLORESCUVOLUMUL –PARADIGMĂTEMPORALĂlimba RomânăLa începuturile sale etimologice,volumul românesc a fostlatinescul volumen (printr-o suităde intermediari lingvistici care nune interesează acum). Volumen(derivat al verbului voluo, -ere) desemnafoaia de papirus înfăşurată,învălătucită în jurul unui suport fix;însemna aproximativ „ceea ce serăsuceşte” şi a evoluat încă dinlatină spre sensul obişnuit de „carte”.Bibliotecile mari ale lumii antice(din Roma, Alexandria, Pergam)conţineau adesea câteva milioanede astfel de „răsuciri”...Aceste cifre sunt incerte. Înspatele lor, bibliotecile de acum maibine de două mii de ani adăposteauuna dintre cele mai misterioasebresle, cea alcătuită din persoanebine specializate în catalogare,conservare, recondiţionare, copierede texte. Erau bibliotecarii lumilorvechi, philologi, scribi, miniaturişti,custozi. Soarta volumelor şi a bibliotecarilordepindea direct de mariistăpânitori, de împăraţi ca Ptolemeu,Cezar, Cleopatra, Aurelian,Teodosiu, ca să ne referim la ceamai celebră instituţie de acest fel,devenită simbol şi mit în acelaşitimp, Biblioteca din Alexandria.Ca simbol, celebra bibliotecăreprezintă (ca toate instituţiilede aceeaşi factură) cunoaşterea.Structura ei mitică ţine de povestealegendarei dispariţii a biblioteciialexandriene.Cercetarea istorică a descifrat,în mare, parametrii acesteidispariţii. Totuşi mitul rămâne pentrucă cel mai de temut duşman alspiritului cărturăresc dintotdeaunaa fost focul. O bibliotecă în flăcărisperie gândul într-unul din punctelesale cele mai dureroase, acela alperenităţii. Datele relativ contradictorii,nesigure în orice caz, întreţinmitul. Unele dintre enciclopediilecontemporane trimit spre cifra deşapte sute de mii de volume, toatetransformate în scrum fie în timpullui Cezar (informaţie dovedită cafalsă, însă reluată şi amplificatăartistic în filme sau romane), fie însecolul al IV-lea, când o mână dediscipoli fanatici ai patriarhului Teofilau dat foc Sarapeumului – cea dea doua clădire (templul lui Serapis),secundară ca mărime, a bibliotecii.Se pare că numai aceasta avea,la acea oră, şapte sute de mii devolume. Mult mai bogat, Brucheionul,corpul principal al celebreibiblioteci (situat în Palatul Regilor),era periodic devalizat de cuceritoriiEgiptului. Acela care ar fi păgubitiremediabil biblioteca se pare căa fost însuşi Cezar în anul 48 a.C. Incendiul ar fi ars numai portul(teatrul luptei), neatingând PalatulRegilor. Într-un gest atât de contemporannouă, el, Cezar, a tolerat (celpuţin!) zvonul incendiului pentru aduce la Roma volumele, îmbogăţindîn tihnă superba bibliotecă romană.