PDF - Limba Romana

128le serveşte unora drept acoperirepentru necunoaşterea regulilor deortografie şi punctuaţie!) ajunge– sub formă de cerere, memoriu,informare, reţetă, manuscris pentrudactilografe ş.a. – sub ochii altora,obligaţi să-l descifreze. Chinul depe lume!”Aşa se întâmplă când elevii,studenţii şi alte categorii de oamenimai scriu – rapid, cu abrevieri, cuomisiuni de text, fără semne depunctuaţie –, dar cum e când aceştialucrează direct la calculatoare, numigălesc cuvintele, propoziţiile,frazele? Ce fel de cultură a limbiiîşi educă ei? Aceasta e problemapusă de I. Al. Barbu aici şi reluatăîn „P.S. final”, tabletă şocantă prinspusele unui profesor universitar„de modă veche”: „Le-am cerutstudenţilor mei să scoată caietele,sau o foaie de hârtie, şi să notezeceea ce le voi spune, că este foarteimportant de ştiut”, la care un liderad hoc s-a ridicat şi i-a spus: „Domnuleprofesor, nu avem cu ce scrie.Calculatoarele ne sunt acasă. Încănu avem din acelea performante,cât o servietă diplomat!”Atare situaţii încep să devinăfrecvente. Îngrijorarea e a tuturora,în primul rând a cultivatorilor limbii.O exprimă şi I. Al. Barbu: „Preabine! A trecut vremea doinituluipe ciglău (?!). Altele sunt ritmurile,repezite, de astăzi. Dar ce te facicând e pană de curent? Nu sepoate! Ba se poate, s-a întâmplat şiîn inegalabila Americă, şi nu pentrucâteva minute, pentru câteva ore,chiar multe. În atare situaţii, recunosc– de excepţie, murim, adicălimba Românănu mai comunicăm în scris?! Numai facem adunări, scăderi, înmulţirişi împărţiri (operaţii aritmeticesimple), nu mai scriem un anunţsimplu, lipit pe uşă: „Am plecat peLună. Căutaţi-ne după ce se reparăpana de curent”. Dar cine să scrie«biletul», dacă bunicul / bunica nu-iacasă? În cazul, rarisim, când maistau copiii şi nepoţii cu bunicii...”.După toate – concluzia, poanta:„Ne vom uita şi limba?! Ar însemnasă nu mai existăm spiritual. Doarfizic, rătăcitori prin lumea largă! Şiprin spaţiile siderale!”.Tabletele din care am citat laurmă par să se alimenteze din domeniulfantasticului. Dar parcă nuvi s-a întâmplat şi dumneavoastră,dragi cititori, la lectura vreunuimanuscris cules la calculator, săauziţi că acesta, calculatorul, ar fide vină că trece greşit cuvinteledintr-un rând în altul, că în loc deo literă culege un semn oarecare,lipsit de orice noimă, ş.a.m.d.? Înatare cazuri ne vine să strigăm săse audă pe întreg mapamondul:„Dar scrieţi de mână: îngrijit, citeţ,ordonat, corect, fără abrevieri inutileşi neapărat cu toate semnelediacritice şi de punctuaţie! Numaidupă aceasta calculatorul vă vada ascultare!”. Anume scrisul demână, citeţ şi corect sub toate aspectele,este baza cultivării limbiifiecărui om la orice etapă a vieţii,îndeosebi în copilărie.Nu e cazul să zăbovim atât deamănunţit asupra tuturor tabletelorincluse în cartea Limba noastră-i ocomoară de I. Al. Barbu. Ne alinămcu gândul că şi din cele consemnate