PDF - Limba Romana

46Stelian DumistrăcelDicton şi sloganProfesorului Anatol CIOBANU,un pilon al podului speranţelorpentru românii de pe cele douămaluri ale Prutului0.1. Discursul public actual,al cărui „barometru” în ceea cepriveşte resursele şi tendinţele îlconstituie presa, ne confruntă cu oproblemă de interes din perspectivaculturii: utilizarea „enunţuriloraparţinând «discursului repetat»”(în continuare, EDR). Avem învedere, pe de o parte, păstrareaunui dialog cu tradiţia clasică, iar,pe de altă parte, reflexele împrospătăriimijloacelor de persuadareprin enunţuri ce marchează actualitatea.0.2. Această schiţă de analizăabordează însă numai soarta dictonuluilatin, în general, şi avatarurileunui slogan apărut în discursulpublic după 1989, pentru testareamanifestărilor în ceea ce priveşteforma mentis contemporană, înprincipiu contestatară.1. Un precept al poeticii şiretoricii preluat din cultura anticăşi păstrat mult timp de literaţi şi defilozofi a fost exprimat printr-un versdin Arta poetică a lui Horatius: Bisrepetitia placent. Aşadar, fiind înmod evident cunoscute ca enunţuride prestigiu, cele repetate plac;de altfel, în perioada postclasică,limba Românăprincipala preocupare a literaţilors-a concretizat în imitatio, ca artăde a respecta competitiv modeleleînaintaşilor, abia mai apoi impunându-setractatio, o problemă deistoria culturii ce a făcut, relativrecent, obiectul unei docte exegezesemnate de Alexandru Cizek 1 . Iarenunţurile biblice, maximele, versurişi tirade din opere profane s-aubucurat, multă vreme, de privilegiulunui adevărat monopol al citării deautoritate.1.1. Aceste probe ale erudiţiei,ale culturii, distincţiei şi, tot atâtde important, ale devoţiunii pentruo ideologie aveau să se confrunte,în special începând din Renaştere,cu un alt model referenţial: maximade sorginte populară, proverbul şizicătoarea. Dacă ambele modele,cel vechi şi cel nou, se regăsescdeja la Rabelais (1494-1553), unreper semnificativ din perspectivaconcurenţei lor poate fi socotit Cervantes(1547-1616), în al cărui textromanesc, la o analiză atentă, descoperimchiar confruntarea aproapetezistă a celor două registre. Direcţianouă este ilustrată de discursullui Sancho Panza, fiind prezentă dinprimele până la ultimele schimburide opinii ale acestuia cu stăpânulsău, Don Quijote de la Mancha.Dar pilda, proverbul şi zicătoarea seimpun prin adevărate tururi de forţăîn istorisirile „scutierului” de la castelulducelui ce avea să-l numeascăguvernator al Baratariei (cap.XXXII-XXXIII din partea a doua aromanului), prestaţie încununată deaprecierile ducesei, purtătoarea decuvânt a naratorului, ce aseamănă