PDF - Limba Romana

Co-Laborator 105(Th. Stamati);– acţept – accept, „primireaunei cambii, unui vecsel tras asupracuiva să-i răspundă preţul” (idem);– asoţiaţie – asociaţie, „însoţirela o întreprindere, unire întovărăşie” (idem);– comerţial – comercial,„neguţitoresc” (idem);– ţertificat – certificat, „adeverinţă,mărturie” (idem);– comerciu – comerţiu, „negoţ”etc. (idem, ibidem).Aşadar, „neologismele carene veniseră prin intermediul ruseicapătă după 1856 un aspect foneticsau structural identic sau asemănătorcu cel din limba latină” [6, 647].În scrierile sale economice,I. Ghica întrebuinţează mai mulţitermeni neologici, cum ar fi: anuitate,agios, bancă, bilet la ordin,cash, cec, conosament, gir, poliţă,scont, warant etc.M. Eminescu, vorbind despreconstituirea colectivităţilor, „demonstreazăcă oamenii exprimă eul lor,singuri sunt un produs al timpului încare trăiesc şi activează – expresiuneatimpului său”. Deci istoriaomenirii e privită de M. Eminescuca istorie a economiei, adică amodului de gospodărire a societăţiiumane cu ierarhia verticală,exprimată prin „forme sociale detrai şi de producţie” [8, 105]. Astfel,referindu-se la ideea de „a conduce,a administra”, M. Eminescu spune:„…ce lucru gingaş e administraţiaşi cât e de necesar ca un subprefectsă ştie atâta carte, cât şi unprofesor de administraţie şi deeconomie politică…şi, pe lângăaceasta, trebuie şi o deprindere culocul în care trăieşte, pentru a şti săaplice ce ştie” [2, 26].Meditând asupra problemeloreconomico-administrative, M.Eminescu a apelat la un şir determeni, cum ar fi: personalitate,om-personalitate, scop etc. Acestelexeme se încadrează perfectîn terminologia managementuluicontemporan, dat fiind faptul căprocesele de muncă desfăşurateîn cadrul organizaţiilor solicită conducătorilor,personalului antrenatînsuşiri diferenţiate, în funcţie decomplexitatea activităţilor. Una dincalităţile de bază ale manageriloreste personalitatea, termen definitde M. Eminescu drept „expresie aunor lucruri, care există numai înOm… şi cari nu există în natură”[1, 469]. Prin termenul şi noţiuneascop M. Eminescu „leagă într-unsingur nod economia, energia naturalăşi umană” [8, 143].Manuscrisele nr. 2257, 2264,2270 conţin cele mai importantecategorii economice, definiţii exprimatede M. Eminescu prin termenii:balanţă economică, capitalde bani, comerţ intern şi comerţextern (numit la M. Eminescu şicomerţ înăuntru ţării şi, respectiv,comerţ în afara ţării), export,import, liberalism, liberalizarea preţurilor, muncă productivă,operaţii barter, proprietate, protecţionism,protejarea producătorilor,teoria costurilor, valoaremuncăetc.M. Eminescu defineşte economiadrept „dreaptă cumpănireîntre foloasele aduse de cutare şisacrificiile făcute pentru ea” [1, 467],iar proprietatea ca „o realizarematerială a procesului de muncă”(idem, ibidem).