PDF - Limba Romana

Co-Laborator 109Sofia SULACTitlul – elemental structuriitextului ziaristicÎn domeniul mass-media ziarulcontinuă să deţină, într-un anumitsens, întâietatea, deoarece dintretoate mijloacele de informare înmasă reacţionează mai operativ laevenimentele lumii contemporane.Este accesibil unui cerc larg decititori şi transmite informaţia într-oformă captivantă.De obicei, cititorii acordă oatenţie deosebită titlului – parteintegrantă a materialului ziaristic.Ei iau cunoştinţă în primul rândde formularea acestuia, deoarecefaptul îi ajută nu numai să se orientezerapid în diversitatea tematicăa materialelor, ci şi să selecteze informaţiacare-i interesează în modspecial. Titlul articolului trebuie săprefigureze întotdeauna subiectulabordat şi să influenţeze într-unanumit mod cititorul.Pornind de la opiniile unor cercetători,putem distinge trei funcţiiale titlului: nominativă, informativăşi pragmatică.Funcţia nominativă, indiferentde structura sintactică a titlului,„numeşte” textul. Rolul nominativîi oferă cititorului posibilitatea de aidentifica problematica abordată.Funcţia informativă a titluluirezidă în dezvăluirea, într-o formăconcisă, a conţinutului informatival materialului, fiind numită şicomunicativă, fiindcă transmitereceptorului un volum impunătorde informaţie. Titlul e menit săstârnească o curiozitate specială,provocându-i destinatarului emoţiiintelectuale. De exemplu, un articoldespre un nou program de computereste căutat de către o persoanăcare se interesează de terminologiainformaţională, indiferent dacă titluleste formulat într-o manieră expresivăsau neutră.Specificul funcţiei informaţionalea titlului reiese din apartenenţalui la un anumit ziar, acesta fiindînţeles ca unitate distinctă a massmedia,şi e determinat de profilulde ansamblu al ziarului. El trebuiesă fie deci eficient. Acest obiectivpoate fi realizat prin concizie (minimumde elemente lingvistice) şi prindensitatea informaţiei (maximum deconţinut).Prin funcţionalitatea sa intrinsecăşi extrinsecă titlul genereazăo gamă întreagă de emoţii, dar şicuriozitate, încântare, nedumerire.El funcţionează deseori în direcţiaimpunerii unor efecte stilistice carestimulează fantezia cititorului.Funcţiile de bază ale titlului –nominativă, informativă şi pragmatică– se deosebesc prin gradul deactualitate. Pe primul loc se află, înacest sens, funcţia nominativă, pelocul II – cea informativă, şi pe loculIII – cea pragmatică.Uneori titlul se manifestăca „programator” al (con)textului,prefigurând structura semantică aacestuia. În alte cazuri e determinat