PDF - Limba Romana

Co-Laborator 95Locurile formează un sistemsemnificativ. Locurile nu sunt niştesimple decoruri, Zola le concepe înraport cu personajele ce le populează;altfel spus, personajele sedezvăluie prin locul, prin mediul încare sunt plasate. Ph. Hamon defineşte,în Le Personnel du roman,le systeme des personages dansles Rougon-Macqart d’EmileZola, teritoriul personajului. El denunţăinterpretarea tradiţională aspaţiului-decor şi arată că teritoriulnu este „de o parte” sau „în jur”, ci econsubstanţial cu personajul. Spaţiul,la Zola, construind personajul(conform tezei influenţei mediuluiasupra individului), este construit,la rândul lui, de personaj [p. 213].Problematica nu este nouă, darunghiul sub care Philippe Hamono aduce în discuţie este inovator.Teoria zolistă despre influenţamediului asupra personajului setraduce printr-un personaj teritorializat,învecinat cu spaţiul său, închisşi încadrat de aşezarea / locuinţasa, care îi condiţionează caracterul.După cum se vede din schiţeleoperelor sale, Zola gândeşte spaţiulromanului ca o ierarhie de spaţiişi sub-spaţii care se încadreazăîntr-o ierarhie globală, conformfigurilor grafice dominante (cercul,pătratul), pentru a semnifica destinulpersonajului [v. Hamon, 2001,p. 237-244].Influenţa spaţiului asuprapersonajului este o idee centralăa ciclului romanesc zolist, e unacare devine mai accentuată cândeste vorba de personajele aceleiaşifamilii. Astfel, putem constata omare diferenţă între surorile Renéeşi Christine în La Curée. Renée,pare să sugereze Zola, ar fi pututrămâne o burgheză la fel de simplăşi onestă ca şi sora sa, dacă mediulparizian nu ar fi pervertit-o.Pentru Zola există o legăturăindestructibilă între oameni şi locuri,personajele sunt profund dependentede mediul lor. Imensa casăîn care locuieşte Saccard, Renéeşi Maxime corespunde imaginiiacestora: e fastuoasă, deschisă tuturorvânturilor, satisface pretenţiilefiecăruia.Prin transformarea locurilorîn actori, spaţiile sunt învestitecu o dimensiune mitică. „Figurilemitologice sunt asociate la Zolacu principalele locuri romaneşti:Minotaurul – cu spaţiul labirintic alminei Voreux sau al marelui magazin,Adam şi Eva – cu „Le Paradou”,sau cu paradisul terestru, Dionisosşi Fedra – cu sera, dubletul parizianal parcului (...), Vulcan – cu fierărialui Goujet (L’Assomoir), Venus şiMoloh – cu scena şi culisele teatruluide varietăţi, dar şi cu alcovulcurtezanei (Nana)” [Sârbu, 1999,p. 127].Spaţialitatea prozei zolisteconstituie una dintre noutăţilefundamentale ale modelului săuromanesc. Opera lui Zola indicătrecerea de la o „estetică linearăla o estetică topologică a textului”[Hamon, 1997, p. 319]. Exegezade ultimă oră îl consideră pe Zoladrept creator al romanului spaţial[cf. Mitterand, Le regard et le signe.Poétique du roman réalisteet naturaliste, Paris, 1987]. Ciclul