PDF - Limba Romana

Aniversări 77Cu Mihail Gh. Cibotaru, noiembrie 2001ridicol. Iar unii declară ambiţios şicu pretenţie patriotică necamuflatăcă nimic – dar absolut nimic! – devaloare, fie şi de importanţă locală,nu s-a scris, şi neagă absolut totul,inclusiv ceea ce s-a bucurat şicontinuă să se bucure de preţuirenu numai la cititorul autohton (uniise încumetă să nege completamenteexistenţa acestuia), ci şi lacel de peste hotare. Bineînţeles,eu risc să nimeresc în tagma celor„câţiva consecvenţi renegaţi”, doar„în imaginaţia” cărora mai există„literatura moldovenească”, dupăcum se exprimă, în modul cel maicategoric, unul dintre autorii care auactivat pe acele complicate timpurifăcând şi multă publicistică scriitoriceascăapreciată pe bună dreptatede Ion Ciocanu în volumul citat. Cee trist – că se neagă totul, „în bloc”.Dar şi mai trist – că se neagă fărăa se citi...Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu nuam argumente pentru a-l învinui peautorul cărţii Din frământul necuntenal vremilor de conformism. Elnu elogiază, dar nici nu neagă totullaolaltă, ci analizează concret, amănunţit.Spre deosebire de unii confraţide condei, întâi citeşte, şi nu dedragul cititului, ci în modul cel maiserios, cu creionul (pixul) în mână.Am avut prilejul să răsfoiesc unelecărţi lecturate de dumnealui. Şim-am convins: pentru Ion Ciocanucititul e o muncă tot atât de serioasăşi de responsabilă ca şi scrisul.Apoi, fiind un preţuitor, un judecătorde opere artistice deloc indulgent,în acelaşi timp este echilibrat, însăprincipial, uneori chiar caustic. Darnu şi defăimător. Nu cu fiere în vârfulpixului. Şi, repet, e înzestrat cuîndrăzneală profesională. Şi civică.Mai e dotat, precum au menţionatşi unii colegi de-ai săi, savanţi-lingvişti,şi cu o doză de fanatism. Însensul cel mai bun al cuvântului. A