PDF - Limba Romana

Recenzii 127până aici s-a înţeles că suntem înfaţa unei lucrări utile.Dar nu ne-am face onestdatoria de recenzent dacă am lăsafără atenţia cuvenită erorile datoratepoate nu autorului, ci, în ultimăinstanţă... cui oare?Chiar în poezia lui AlexeiMateevici, cu care se deschide cartea,citim versul al treilea – „Salbăscumpă de odoare”. De ce această„variantă”? În toate ediţiile de prestigiuversul al treilea al primei strofee „Un şirag de piatră rară”. Ce s-aîntâmplat de a ajuns în carte un versadăugat variantei iniţiale a poeziei,dar rebutat de autorul însuşi, careprintr-un rând de puncte a restabilitversul „Un şirag de piatră rară”?Versul al doilea din strofa atreia e „Doina dorurilor noastre”.De ce dl I. Al. Barbu scrie „Doinadarurilor noastre”?La p. 19 ne sfătuie bine, dar niţelneîngrijit: „Va trebui să includemîn categoria acordurilor tolerabileşi pe cele de tipul celor semnalateaici, adică cele...” (sublinierile neaparţin. – I.C.). Or, mai ales într-ocarte de cultivare a limbii o astfel dereluare a unuia şi aceluiaşi cuvânteste inadmisibilă.„...În context, substantivul liniatrebuie să fie urmat de un numeral(de preferinţă ordinal, de vreme cese spune, în continuarea seriei, liniaa doua, a treia etc.), şi nu de unadjectiv nehotărât (una)”. Am citatdin pagina 21, deoarece în cartelipseşte virgula înaintea conjuncţieişi, care în acest context nu mai ecopulativă, ci exprimă o puternicănotă adversativă...Autorul scrie „spre a atragemai bine atenţia asupra ei” (p. 22).A cui atenţie? Înţelegem că e vorbade atenţia cititorului, dar e normal săspunem acest lucru în text: atragematenţia cititorului asupra greşelii întâlnitedes în vorbirea şi în scriereaunor persoane...Când se ia între paranteze opropoziţie întreagă, apare la sfârşit,în nenumărate pagini, începând cu a25-a, semnul de punctuaţie parantezăurmată de punct – ). – ca şi cumacest semn de punctuaţie s-ar folosinumai pentru o parte a propoziţiei.Or, una e să scrii: „Nu ne oprim latoate cazurile de această natură (launul am făcut referinţă anterior)”, şicu totul alta e să aşterni pe hârtie– nu de-a dreptul la calculator! –enunţul: (Nu ne oprim aici la preamult disputatul nume hiperintelectualizatMureşianu.) În primul cazfolosim paranteza urmată de punct,în cel de-al doilea – punctul urmatde paranteză.În repetate rânduri este folosităforma „atari” (la plural). Dacăse sfidează toate indicaţiile, inclusivcea din ediţia a doua a Dicţionaruluiexplicativ al limbii române, căadjectivul atare înseamnă „astfelde...; asemenea” şi e invariabil (p.67), este necesar ca autorul să argumenteze– în vreo tabletă aparte– de ce întrebuinţează forma „atari”.În caz contrar, noi vom continuasă rostim şi să scriem atare, dupăcum recomandă şi Dicţionarul ortografic,ortoepic şi morfological limbii române (p. 42).Cum se face că la p. 38 verbula crea la persoana a treia singular