PDF - Limba Romana

30„Copiii duşi pe gândurităcute, nu-nţelegCum piere deodată un veacde om întreg.”(Tudor Arghezi)Ochii duşi pe gânduri sugereazăreflecţia intimă a eroului liric, frământulinterior, detaşat de învelişulmaterial – corpul, a cărui prezenţăeste anunţată doar printr-un detaliu– ochii, esenţial în perceperearealităţii. Iar copiii duşi pe gândurităcute exprimă un soi de tristeţeneînţeleasă, dar prezentă, sesizabilă.Tăcute reliefează perfect undisconfort psihologic şi spiritual înfaţa necunoscutului.Pot fi enumerate multe alteprocedee şi mijloace stilistice careacordă frazeologismelor şanseleelevaţiei artistice, atât în poezie, câtşi în celelalte genuri literare. Dacăîn poezie expresia frazeologicăcunoaşte rafinamentul liric, chiar cuunele restricţii structurale, în prozăşi dramaturgie modificările nu aulimită, frazeologismele fiind supusecelor mai neaşteptate şi mai fascinanterăsuciri, combinaţii formaleşi de sens: „Era o seară, mai bine,pragul unei seri de primăvară, încare îţi vine, aşa, să cazi din cerşi să tot umbli pe străzi cu minteaplină de căpiala Bucureştilor, venitădin veacuri stinse” (Fănuş Neagu).A cădea din cer şi-a păstrat, parţial,sensul iniţial, obţinând totodată unadaos de nuanţe poetice revelatoare,cum ar fi starea de beatitudineşi de uitare de sine a personajului,evadarea imaginară a acestuia dinlumea plată şi obscură.Nu credem că ar putea fi strictlimba Românădelimitate, în utilizarea frazeologismelor,cele două genuri de artăliterară – proza şi dramaturgia. Şiuna, şi cealaltă au avantajele lor,care ţin de specificul fiecăreia: înproză – naraţiunea liberă, nestingherită,dialogul, monologul; îndramaturgie – dialogul, replicile, pauzeledescriptive şi cele explicativeale autorului. Totuşi unele aspectediscordante pot fi sesizate.Proza excelează prin naraţiuneşi scriitorul îşi organizează cumai multă abilitate posibilităţile deexprimare fantezistă, îşi manifestăplenar talentul în valorificarea,renovarea multor potenţe ale limbiiîn general, inclusiv a unităţilorfrazeologice. Diversele transferurisemantice contextuale, perturbărilestructurale, parafrazările şicalambururile pe care, de altfel, leîntâlnim şi în dramaturgie, câştigăîn expresivitate datorită dezlănţuirii,în intimitate cu eul propriu, a forţeicreatoare a artistului. „Deci, şi eaera o cetate care trebuie cucerită,am gândit, dar una mai grea, căciîmi sugera legătura ei strânsă cumoartea. Atât, alte ziduri nu avea,dar ăsta, singurul, cum să-l escaladezi?”(M. Preda) Expresia frazeologicăa cuceri o cetate cu sensulde a obţine o victorie se infiltreazăîn reflecţia consternantă a personajuluişi a autorului printr-o analiză filozofico-psihologicădeconcentrată,luând amploare meditativă.De foarte multe ori, în ţesutulunei naraţiuni, un frazeologismpoate fi suportul unor raţionamente,analize, detalii poetice semnificative,care creează idei, imagini,