PDF - Limba Romana

Paradigme 45Cele două sute de mii de volumedăruite ulterior reginei Cleopatra deAntoniu pot fi considerate şi ca ungest reparatoriu.În toate situaţiile, indiferent desoarta cărţilor (arse ori prădate),destinul bibliotecarilor era crunt.Nimeni nu se gândeşte la ei atuncicând invocă Paradisul pierdut – incendiat– al cunoaşterii prin muncaasiduă a scriiturii. Travaliul tenaceal procurării, selectării şi gestionăriivolumelor este, de obicei, uitat şitrecut cu vederea. Desigur, nimeninu-şi propune să compare gestulcreativ al alcătuirii unui volumencu acela al catalogării sale. Dar,câtă vreme biblioteca e templum şiPalatium, trebuie să oferim aceloracare fac aceste clădiri să existe cabiblioteci, gândurile şi conştientizărilenoastre afectuos cotidiene.Bibliotecarul este singurulcercetător arhivar (şi în sens dephilologus) care susţine, întreţinând,mai mult cadrul altor idei decâtcele ale sale. Este vorba de faptulcă nu se poate concepe o carte,un studiu, o pagină fără o corelaţiecu materialul cuprins între pereţii Bibliotecii.Acest material este alcătuitca lume paralelă („lumea cărţilor”)existentă în realitatea ne-sciencefiction.Lumea cărţilor depozitateşi rulate în Bibliotecă a rămas unadintre puţinele paradisuri terestreadevărate, neidilice, nepastorale.Spaima pieirii acestui univers prinfoc şi incendiu este o spaimă transfigurată,iar şi iar, scriitoriceşte (esuficient să ne amintim „ultimul val”,Numele trandafirului). Am puteaspune că, prin potenţialul său mitic,ne găsim în faţa unei spaime bune,pentru că ea reprezintă o garanţie înplus pentru viitorul cert al păstrăriicărţii nu în memoria computerului,ci ca atare, ca volum. Ne referimla ipostaza conform căreia teamapierderii unui lucru şi pierderealui periodică îi întăresc acestuiaexistenţa. Când rebelul fanatizat,dezarticulat mental prin implicaregregară, a trebuit să se răzbune pelume, arderea lumii paralele a cărţilora reprezentat supapa gestualăa defulării.Însă pentru a fi distruse, bibliotecile,rafturile cu volume trebuiemereu create, aşa cum ne naştempentru a muri. Există speranţa căsupravieţuim şi prin carte. Deci atâtatunci când o creăm, conservând-obiblioteconomic, cât şi atunci când odistrugem – arzând-o, avem nevoiede corpul ei palpabil, de foile careadaugă ochiului şi minţii plăcereatactilă.