PDF - Limba Romana

Aniversări 65„un literat de anvergură”) – domeniucare v-a adus consacrarea.Când, cum aţi descoperit că văpreocupă în mod deosebit literatura?Cine au fost profesorii Dvs.în acest sens?– Formarea generaţiei imediatpostbelice a avut loc, pare-mi-se, înmod stihiinic, de aceea dezinteresatşi... sănătos. Pe mine părinţii nuau dorit să mă vadă anume doctor,anume inginer, anume filolog. Acontat înclinaţia naturală, generată– evident – de anumite fapteconcrete ale vieţii. Dacă mătuşanoastră, a mea şi a fratelui Vasile(Dumnezeu să-l ierte!), Anastasia,vorbea o limbă curat românească,Înzestrat cu un pătrunzătorsimţ al valorilor, tânărul critic distingecu uşurinţă valorile de nonvalori, pecare şi într-un caz şi în altul le analizeazăcu o susţinută vervă critică.El este îndrăzneţ şi consecvent, maiales în respingerea compunerilorpalide, a rebuturilor; are un fel al săupropriu de a cântări şi de a demonstraintuitiv valoarea artistică a uneiopere; ştie să-şi sprijine punctele devedere pe exemple semnificative şiconcludente; profesează un stil cunerv, uneori chiar ofensiv, în care nurareori formulele savante se împletesccu cele familiare; posedă darulde a deştepta interesul cititorului prinfelul său de a discuta; atrage în discuţiepăreri diferite, pune întrebări,dezaprobă, aderă la părerile altora,atunci când le consideră juste...Mihail Dolgan, Adnotarela cartea: Ion Ciocanu, „Articoleşi cronici literare”, Chişinău,Editura Lumina,1969, pag. 2.intona cântece de o coloratură naţionalăcuceritoare, spunea poezii pecare le ascultam cu gura căscată,cum era să nu îndrăgim din copilăriedomeniul literaturii?Că la şcoală şi, mai apoi, launiversitate am scris şi poezii, şiproză, şi critică literară (din anulcinci de facultate), a fost un procesfiresc, chiar dacă acest proces afost alimentat de mătuşi, de învăţătorişi de profesori universitari.M-au marcat mulţi oameni deosebiţi.Primul a fost taică-meu, venitîn concediu din armata română şiobligat să repete un fel de Catehismmilitar, pe care eu l-am învăţat benevolpe de rost, o dată cu dânsul,de-l spuneam până şi la moarteaconsătenilor, fapt care îmi aducealaude şi bomboane, numite, la noi,ţucherci. Limbile m-au atras cu oputere de-a dreptul magnetică.Printr-a cincea, la o lecţie de rusă,numai eu am răspuns corect caree forma de nominativ a unui cuvântnecunoscut nouă (Ęđĺěëü), iar lalimba franceză n-am coborât niciodatăla nota „4” (din sistemul sovieticde 5 puncte). La universitateam avut câţiva idoli (fără ghilimele):Vasile Coroban, Ion Osadcenco,Nicolae Corlăteanu, Anatol Ciobanu,Lev Şteinman (logică), ClaudiaNicov (limba latină), Galina Cojuhari(limba franceză)... Dacă voi fi ajunsîntrucâtva „un literat de anvergură”,faptul se datorează şi câtorva colegide studenţie care mi-au servit dreptexemplu la carte: Ion Dumeniuk,Mircea Druc, Nicolae Mătcaş...Probabil, la şedinţele cerculuiştiinţific de literatură şi folclor mi