Sociolingvistică 55este atribuit unei limbi imigrante şiunei limbi indigene). Prin definiţie,statele parţial exoglosice sunt înacelaşi timp parţial endoglosice 4 .Dicotomia limbă indigenă /limbă imigrantă este relevantă dinmai multe puncte de vedere. Deexemplu, caracterul de limbă indigenăori imigrantă al unei limbi estemenţionat de către U. Weinreichprintre factorii nonstructurali careinfluenţează interferenţa lingvistică(Weinreich, 1970, p. 3-4).În funcţie de criteriul ariei deutilizare se face distincţie între limbavernaculară (locală) şi limbavehiculară (de comunicare interetnică).<strong>Limba</strong> vernaculară serveşteca mijloc de comunicare într-ocomunitate lingvistică restrânsă şidispune de un grad redus de normare,în timp ce limba vehicularămediază comunicarea între diferitecomunităţi eterogene din punct devedere lingvistic.În literatura de specialitatenoţiunea de limbă vehiculară esteînlocuită adesea cu un termen maitehnic, lingua franca 5 . În condiţiileunei societăţi multilingve 6 unul dinidiomurile vorbite de către o partea comunităţii sau chiar o limbăimigrantă, devine, fie prin forţa circumstanţelor,fie prin alegerea deliberatăa membrilor societăţii, limbăvehiculară la nivelul unor anumitecomunităţi lingvistice sau chiar lascară naţională. Acest fapt implicăo anumită discriminare în raport cucelelalte limbi şi comunităţi lingvistice,discriminare care poate fi totuşiexplicabilă, dacă este nevoie să secreeze şi / sau să se menţină uncadru de comunicare translingualăşi transculturală. Astfel, germana adevenit limbă de comunicare în ImperiulAustriac, rusa devenise limbăde comunicare interetnică în fostaUniune Sovietică, iar hindi a devenitlimba de comunicare în India. Înfiecare dintre aceste ţări erau preamulte comunităţi lingvistice maripentru a fi posibilă egalitatea lor lanivel naţional.Situaţia este de altă naturăîn comunităţile bi- sau trilingve. Înmediul acestora nu se cere impunereaunei singure limbi ca limbănaţională şi învăţarea ei de cătretoţi cetăţenii. Ele pot funcţiona astfelîncât, deşi bilingvi la nivel naţional,cetăţenii luaţi în parte să rămânămonolingvi în viaţa cotidiană. E, maiales, cazul grupurilor lingvistice separateprin graniţe geografice nete,acolo unde forma de guvernământeste federală, astfel încât ţara, întotalitate, poate fi numită bilingvă,iar statele constituiente sunt redusela teritorii cu o singură limbă şi suntdeci monolingve. De exemplu, înElveţia guvernul federal este bi- sauchiar trilingv, în timp ce statele componentesunt practic monolingve,Geneva folosind franceza, Zürich –germana, iar Ticino – italiana.În funcţie de numărul indivizilorunei comunităţi lingvistice careutilizează o anumită limbă se facedistincţie între limba majoritară(limba populaţiei autohtone majoritare)şi limba minoritară (regională).Carta europeană a limbilorregionale sau minoritare (din 1992)le defineşte ca limbi „...folosite înmod tradiţional într-o anumită zonăa unui stat de către cetăţenii aceluistat care constituie un grup numericinferior restului populaţiei statului şidiferite de limba (-ile) oficială (-ale)a (ale) acelui stat; ea nu includenici dialectele limbii (-ilor) oficialea (ale) statului, nici limbile migranţilor”(art. 1).
56Din punctul de vedere al graduluide normare se opun limbastandard şi limba nonstandard.<strong>Limba</strong> standard este consideratăîn sociolingvistică drept variantă aunei limbi deosebită de variantelefolosite în vorbirea obişnuită, acceptatăşi recunoscută de întreagacomunitate ca fiind forma corectă ceserveşte drept model de referinţă.(Ferguson, 1962, p. 23-27; Stewart,1968, p. 531-545; Baylon,1991, p. 74).În comunităţile lingvistice miciaceastă normă este recunoscută înmod spontan de membrii comunităţii,fără a fi nevoie de un proces destandardizare, iar în comunităţilelingvistice care includ zeci de miisau milioane de locuitori este necesară,pentru menţinerea formeicorecte a limbii, o intervenţie dinexterior asupra acesteia, o intervenţiecare ar cuprinde mai multeetape, cum ar fi: 1) selectarea varianteide prestigiu 7 , 2) codificarea 8şi difuzarea normei prin intermediulgramaticilor 9 , dicţionarelor, massmedia,3) determinarea domeniilorde funcţionare şi 4) acceptarea decătre populaţie a variantei selectateca limbă naţională (Garvin, 1959,p. 28-31; Hudson, 1987, p. 33) 10 .Varietatea standard devine, în acestcaz, asociată unor instituţii (guvernului,sistemului de învăţământ,instituţiilor religioase şi culturale),precum şi valorilor şi scopurilor pecare acestea le reprezintă 11 .Este de menţionat faptul că nutoate limbile au varietăţi standard.Subliniem, de asemenea, că acolounde există o varietate standardaceasta nu înlocuieşte neapăratvarietăţile nonstandard din repertoriullingvistic al comunităţii. Or, potexista şi câteva varietăţi standard 12limba Românăcompetitive în interiorul aceleiaşicomunităţi lingvistice. B. Havránek,definind natura unei limbi standard,o descrie ca având stabilitate şiflexibilitate (Havránek, 1938, p.151-156). Faptul nu constituie unaspect specific limbii, ci marcheazăorice normă a limbii, chiar a normeicomunităţii lingvistice primare.Stabilitatea este corespondentadiacronică a uniformităţii, în timpce flexibilitatea este corespondentadiacronică a diversităţii. Când onormă a unei limbi vii este stabilăşi uniformă, ea asigură, pentruvorbitorii săi, un cadru variabil deelasticitate şi de diversitate.E de remarcat şi faptul căvarietăţile nonstandard pot suferiun proces de standardizare, iar varietăţilestandardizate îşi pot pierdeacest caracter, întrucât vorbitorii nule mai consideră demne de codificareşi de cultivare. Cu alte cuvinte,standardizarea nu este o însuşirea unei limbi per se, ci un tratamentsocial specific, în condiţiile uneidiversităţi sociale şi ale necesităţiiunei elaborări simbolice.Rolul de limbă standard poatefi îndeplinit uneori de o limbă clasică,limbă ce nu mai este maternăpentru comunitatea respectivă, cia fost standardizată cu secole înurmă şi este însuşită prin sistemulde învăţământ 13 .Tipologia sociolingvistică alimbilor ar fi incompletă dacă laanaliza situaţiei lingvistice din oriceţară nu s-ar lua în consideraţie şialte variabile. Una dintre acesteaeste distincţia între limbile caresunt recunoscute ca limbi oficialeşi cele care nu sunt recunoscuteca atare (limbile nonoficiale). Osubdiviziune a limbilor efectuatădupă statutul lor legal prefigurează
- Page 2 and 3:
REVISTĂde ştiinţă şi culturăN
- Page 4 and 5:
Sumar 3SumarARGUMENTVasile ROMANCIU
- Page 6 and 7: Argument 5Roata istorieiDacă am re
- Page 8 and 9: Analize şi sinteze 7sangeri, balad
- Page 10 and 11: Analize şi sinteze 7n-a gustat şt
- Page 12 and 13: Analize şi sinteze 7Cezar Ivănesc
- Page 14 and 15: Analize şi sinteze 7al omului (pos
- Page 16 and 17: Analize şi sinteze 15caracterizeaz
- Page 18 and 19: Analize şi sinteze 15sunt în prim
- Page 20 and 21: Analize şi sinteze 15(ungurii, sec
- Page 22 and 23: Analize şi sinteze 21Diana VRABIE
- Page 24 and 25: Analize şi sinteze 21va orienta î
- Page 26 and 27: Analize şi sinteze 21simţi fără
- Page 28 and 29: Analize şi sinteze 27Scriitorii di
- Page 30 and 31: Analize şi sinteze 29suport narati
- Page 32 and 33: Analize şi sinteze 31expresiuni in
- Page 34 and 35: Literatură universală 33Walt WHIT
- Page 36 and 37: Literatură universală 35Şi un ş
- Page 38 and 39: Literatură universală 37şi uită
- Page 40 and 41: Ştiinţă şi filozofie 39şi supe
- Page 42 and 43: Poesis 41Spiridon POPESCUNăscut la
- Page 44 and 45: Poesis 43EminescuEl s-a născut din
- Page 46 and 47: Paradigme 45Cele două sute de mii
- Page 48 and 49: Limbaj şi comunicare 47„vorbele
- Page 50 and 51: Limbaj şi comunicare 47(Const. Ţo
- Page 52 and 53: Limbaj şi comunicare 47„Un «pod
- Page 54 and 55: Limbaj şi comunicare 47Editura Arv
- Page 58 and 59: Sociolingvistică 57următoarea ier
- Page 60 and 61: Sociolingvistică 59Referinţe bibl
- Page 62 and 63: Sociolingvistică 619Merită menţi
- Page 65 and 66: 64în republicaMOLDOVAcultura se af
- Page 69 and 70: 68limba Românăcunoaşterii de sin
- Page 71 and 72: 70limba RomânăDl Ciocanu este unu
- Page 73 and 74: 72limba, literatura şi istoria noa
- Page 75 and 76: 74limba RomânăLa Salonul literar
- Page 77 and 78: 76primii pe reprezentanţii ceceulu
- Page 79 and 80: 76dovedit-o când „şi-a suflecat
- Page 81 and 82: 80limba Românăacesteia - substant
- Page 83 and 84: 82limba RomânăIon MELNICIUCsă ap
- Page 85 and 86: 84limba Românăun imobil; chiriaş
- Page 87 and 88: 86limba Românăore de lucru, progr
- Page 89 and 90: 88limba Românănoua structură tex
- Page 91 and 92: 90limba Românălectorul competent
- Page 93 and 94: 92Victoria BARAGAGabriel GarcíaMá
- Page 95 and 96: 92manescă ne relevă că lucrurile
- Page 97 and 98: 96Frumuşani, p. 217]. Proxemicaexa
- Page 99 and 100: 98romanesc Les Rougon-Macquartconţ
- Page 101 and 102: 100Viorica POPAFENOMENULanalogieIî
- Page 103 and 104: 102limba Românăfenomenul analogie
- Page 105 and 106: 104conceptul de analogie şi valoar
- Page 107 and 108:
106limba Română„informaţie, ad
- Page 109 and 110:
106M. Eminescu nu este economist,nu
- Page 111 and 112:
110de sensurile (con)textuale globa
- Page 113 and 114:
112’60-’70 ai secolului trecut,
- Page 115 and 116:
114tenţă obişnuită, aproape rut
- Page 117 and 118:
116limba Românăcartea de versuri
- Page 119 and 120:
118are, cred, un cuvânt greu de sp
- Page 121 and 122:
120limba RomânăLa Vatra Dornei î
- Page 123 and 124:
122aflate în odaia noastră de cur
- Page 125 and 126:
124ireversibil viaţa. Cu permisiun
- Page 127 and 128:
126limba RomânăIon CIOCANUCu crei
- Page 129 and 130:
128le serveşte unora drept acoperi
- Page 131 and 132:
130e ortografiat „crează”, iar
- Page 133 and 134:
132respectivă...”. Adevăraţii
- Page 135 and 136:
134limba RomânăRita RăileanuLimb
- Page 137 and 138:
136limba RomânăCONCURSUL „MOŞT
- Page 139 and 140:
138limba RomânăVasile MELNIC1934-
- Page 141 and 142:
140VATRARevista VATRA, nr. 9-10/200
- Page 143 and 144:
142ezia „nouă” a Anei Blandian
- Page 145:
144limba RomânăAUTORII NOŞTRIAna