PDF - Limba Romana

Co-Laborator 93delimitează această perioadă: şaptedecembrie şi douăzeci şi nouămai. Ambele au o dublă semnificaţieîn viaţa Sclavei Maria şi sunt oarecuminversate valoric una în raportcu cealaltă. Şapte decembrie eziua în care împlineşte doisprezeceani de copilărie neprihănită, fiind,concomitent, ziua fatală în care ise provoacă moartea lentă: tocmaiatunci fusese muşcată de un câineturbat. Douăzeci şi nouă mai e ziuamorţii sale, dar este şi ziua eliberăriide lumea odioasă ce o înconjoară.Deşi nu avea nici cel maimic simptom al turbării, după cumstabilise iniţial medicul Abrenuncioşi după cum a confirmat ulterior şimedicul viceregelui, Sclava Maria afost declarată îndrăcită, acesta fiindun prilej potrivit pentru ca episcopulsă-şi impună puterea în faţa celuice mai purta titlul de marchiz. Acestfals a fost susţinut şi acceptat înunanimitate: era masca după carese putea ascunde monstruozitateacolectivităţii însetate de jertfe şi demoarte.Complicitatea este singura relaţiecare-i leagă pe oamenii acesteilumi romaneşti. Indiferent de formacomportamentală – voit sau dinindiferenţă, abuzând de putere saudin umilinţă – toţi au condamnat-ola moarte pe Sclava Maria.Setea de sacrificii este cauzatăde excesul de fals şi artificiual unei lumi ce nu mai poate trăiprin sine şi care suferă din cauzaînstrăinării de sacru. Sclavei Mariai-a fost hăzărit să răscumpere păcatelelumii care a născut-o. Ea afost mielul sacrificat pe altar.Tenul livid, ochii de un albastrustins, părul lung şi lucitor îi dădeauaerul unei făpturi aproape imateriale.Acest chip diafan era reflecţiaunei fiinţe ce „nu era din lumeaaceasta”, dar care avea „har”.Trăind între sclavii negri, învaţă sădanseze înainte de a vorbi, învaţătrei limbi africane, cântă cu voce depăsări şi animale „încât le deconcerteazăpe ele însele”. Şi tocmaiaceastă deschidere spre limbajelenaturale, ce constituie o mărturie auniunii sale cu lumea pură, depăşindcalitativ alfabetismul limbajelorlineare ale civilizaţiei, a servit dreptmotiv pentru a o considera posedatăşi a o supune exorcismului. Fărăa şti de Dumnezeu, Sclava Mariatrăieşte conform legilor divine.Cayetano Delaura, exorcistulei, şi-a dat seama totuşi, graţie iubiriice i-a învăluit sufletul, că „uneoriatribuim demonului unele lucruri cenu le înţelegem, fără a ne gândi căpot fi lucruri ale lui Dumnezeu pecare nu le înţelegem” şi că de fapt„ceea ce pare a fi demonic nu suntdecât obiceiurile negrilor, pe carefata le-a învăţat fiind abandonatăde părinţi”. De aceea Delaura recomandăcălugăriţei Jofeza Miranda– femeie ipocrită şi cu o mentalitateîngustă – să-l citească pe SfântulAugustin, care spune că „nimicnu este, câteodată, mai util decâto îndoială”. Pe lângă aceasta, elconştientizează nişte afinităţi, delimiteazăbinele de rău într-o lumetransmaterială, fără a absolutizavaloarea lumii manifeste, mai alescând e vorba de fiinţele umane,căci le oferă şansa răscumpărăriişi mântuirii, adică este un adevăratpreot. De aceea el afirmă: „Luptanoastră nu este împotriva ei, cicontra demonilor ce o posedă”.Existenţa Sclavei Maria dezminteclişeul înrădăcinat că tot ce-ireligios e sacru, iar tot ce-i laic eprofan. Ba mai mult: realitatea ro­