PDF - Limba Romana

34limba RomânăCânt cântecul expansiunii şi al mândriei,Destul lăsat-am capul în jos şi destulne-am rugat,Eu arăt că dimensiunea măreţiei e numai dezvoltare.I-ai lăsat în urmă pe ceilalţi? eşti Preşedintele?E un fleac, orişicare din urmă poate să vinăşi să-ţi treacă înainte.Eu sunt cel ce se preumblă cu dulcea noapte adâncăŞi-nvăluit în ea pe jumătate, un strigăt lansezcătre pământ şi către mare.Strânge-mă tare noapte la sânul tău gol, strânge-mă,noapte magnetică şi hrănitoare!Noapte a vânturilor de miazăzi –noapte a marilor astre!Noapte care-mi faci semne pe tăcute,Nebună şi goală noapte de vară.Zâmbeşte, o, pământ voluptuos cu rece suflare!Pământ al arborilor somnolenţi şi vaporoşi!Pământ al soarelui asfinţit – pământ al munţilorcu ceaţa în creştet!Pământ al lunii pline prelinse ca sticlă topităcu pete albăstrii!Pământ care tiveşti cu marmură de umbre şi luminiapele fluviului!Pământ al norilor de cenuşă risipindu-se-n strălucirede dragul meu!Pământ cu cotul îndoit la orizont –pământ îmbogăţit de bobocii mărului înflorit!Zâmbeşte, îţi vin îndrăgostiţii.Risipitorule, mi-ai dat dragoste – iată pentru ceeu însumi îţi aduc prinos de dragoste!O negrăit de pătimaşă dragoste.31Cred că firul de iarbă nu este mai neînsemnatdecât ziua stelară.Şi furnica-i la fel de perfectă, şi un fir de nisip, sauun ou de pitulice,Şi brotăcelul e o capodoperă comparabilă cu celemai mari,Şi rugii murelor ar putea-mpodobi saloanelecerurilor,Şi încheieturile degetelor mele fac de ruşine orişicemecanică,Şi boul care rumegă cu grumazul în jos întreceorice statuie,