PDF - Limba Romana

Profil 113al unor filme documentare şi artistice(inclusiv în colaborare cuVlad Ioviţă), trebuie privită din perspectivaimportanţei pe care o arecomunicarea dintre artele menitesă consolideze, să dea mai multăvigoare peisajului cultural interriveranpostbelic.Mai trebuie notat aici că întimp ce poetul modern din Occidentcaută să proiecteze geograficulasupra interiorităţii, poetul basarabeanrecurge la proiectarea interiorităţiiasupra spaţiului geografic,Patria mică, în cazul lui GheorgheVodă fiind o dovadă elocventă înacest sens. De menţionat că recursulla acest topos (Patria mică) eraun act de curaj în condiţiile în careliteraturii i se impunea o singurădimensiune geografică şi spirituală –cea a imensului spaţiu ex-sovietic.În acest context, „mersul desculţ”devine echivalentul „însufleţirii” ţărânei.Este curioasă, de asemenea,imaginea crucii de lemn ce prindeviaţă „înverzind”, la fel ca şi cea alemnului uscat ce sună „mai viu”,precum şi imaginea lui Moş Pasăre,omul cu pasărea în inimă ce netrimite la o trăsătură caracteristicăa poeziei basarabene din aceavreme: cântecul ca expresie a trăiriiîn comun, astfel încât o bună partedin poezia perioadei respectivepoate fi aşezată sub mottoul extrasdin creaţia populară: „Cu cât cânt,atâta sânt”. Sub cupola acestuiaautorii basarabeni îşi consumă lamodul liturgic sentimentul solidarităţii,cauzat de drama unui destiningrat. Provocat, într-o atmosferăsimilară scriitorul ceh Milan Kundera(nevoit să se stabilească, în1975, în Franţa) făcea următoareamărturisire: „Aş prefera să trăiescascuns, cu modestie în micile meleamuzamente, în micile mele aventurişi plăceri, dar... sunt obligat sătrăiesc cu neplăcere un destin carenu mi se potriveşte deloc!”.În arealul interriveran din aceiaşiani (’60-’70) personajul literar îşipotrivea destinul nu tocmai simpluîn raport cu cel al colectivităţii. Iată-lpe Gheorghe Vodă trăind la modulcontradictoriu nevoia de raportarela colectivitate:Mult timp m-am ţinut afarămergând pe drumuristrâmbe şi străinechiar la-ntâlniri cu dragosteanu vorbeam eu,ci prietenii din mine.Un Eu (scris cu majusculă) îşirevendică dreptul la existenţă.Căutările interiorităţii în planulmai amplu al literaturii locale seprofilează cu mai multă claritatepe fundalul ideologiei colectivistedominante în epocă. Se ştie că labaza ideologiilor totalitariste se aflăanume mentalitatea colectivistăcare, anihilând individualităţile,transformă colectivul, masele îngloată uşor manevrabilă. Iată dece poetul dă preferinţă reperelormorale profunde pe care le evocăşi într-o epigramă:Nu e greu s-ajungi la ceruri.Pân’ la lună am ajuns.E mai greu s-ajung la cerulÎn urechea ta ascuns.(În loc de epigramă)„Firul de iarbă”, „stropul deapă curată”, „portul luminat”, „luminatelefeţe” răspund nevoii depsalmodiere simplă a vieţii.În absenţa senzaţionalului,autorul extrage poezia dintr-o exis­