PDF - Limba Romana

58franceza în aceste domenii de activitate.Atribuirea statutului de limbănaţională unui număr limitat de limbi(Guinea) poate duce la utilizareaacestora ca limbi regionale, limbaoficială îndeplinind în atare situaţiifuncţia de limbă de comunicareîntre regiuni. 2) Dimpotrivă, în situaţiaîn care toate idiomurile vorbiteîntr-un stat sunt considerate limbinaţionale (Burkina Faso), acesteidiomuri nu au nici o şansă să obţinăun statut real. În primul caz, statutulde limbă naţională oferă posibilităţiconcrete de promovare a limbilorrespective prin intermediul uneipolitici lingvistice echilibrate, în aldoilea caz, statutul de limbă naţionalăare un caracter pur simbolicşi nu contribuie în nici un fel la modificareasituaţiei sociolingvistice.W.A. Stewart (Stewart, 1968,p. 540-541) enumeră 10 funcţii pecare o limbă (o varietate) le poateîndeplini în societate 14 . Pentru otipologie sociolingvistică a limbilorcât mai adecvată este util să adăugămla ele şi funcţia de limbă delucru (Kloss, 1968, p. 80; Ostrower,1965, p. 407-430), noţiune mai puţinrăspândită în literatura de specialitate,dar care reflectă o realitatelingvistică incontestabilă.Limba de lucru se opune într-unanumit sens limbii oficiale. În unelecazuri una şi aceeaşi limbă îndeplineşte– în acelaşi timp – funcţia delimbă oficială şi funcţia de limbă delucru, în alte cazuri – limba oficialăpoate să nu aibă şi statut de limbăde lucru. De exemplu, limbile oficialeale Naţiunilor Unite sunt engleza,franceza, spaniola, rusa, chineza şilimba Românăaraba, însă doar engleza şi francezasunt limbi de lucru. Şi invers – laConsiliul Europei doar franceza şiengleza au statut de limbă oficială,însă pot fi utilizate, de la caz la caz,şi alte idiomuri în calitate de limbide lucru (germana, italiana, rusa).După modalitatea şi momentulachiziţiei, unele limbi au caracter delimbă maternă sau primă limbă,iar altele – de limbă secundă. Limbamaternă este limba însuşită înfragedă copilărie, în ţara de origine,în mod spontan, firesc, în mediulfamilial. Locutorii acestei limbi suntnumiţi nativi. Limba secundă esteoricare altă limbă însuşită ulteriorşi utilizată în diverse circumstanţe.În sociolingvistică se opereazăşi cu noţiunea de limbă comună15 sau koinę 16 . Limba comunăse opune varietăţilor regionale şieste, în acest sens, un fel de linguafranca, îndeplinind rolul de limbă decomunicare supraregională pe unanumit teritoriu. Ea este actualizatăprin ansamblul formelor utilizate devorbitorii unei limbi sau prin dialecteînrudite.Tipologia sociolingvistică alimbilor, schiţată în această lucrare,nu are pretenţia exhaustivităţii.Însă poate fi utilă studiului limbii însocietate şi, mai ales, la descriereaşi analiza situaţiilor lingvistice, precumşi la elaborarea şi promovareapoliticilor lingvistice.