PDF - Limba Romana

Poesis 43EminescuEl s-a născut din dorinţa noastră de-a fi.Din orgoliul cuvintelor noastreNu-n pântec de femeie a mişcatCi-n pântecele cerului, albastre.În scutece-nfăşat n-a fost văzutCum a fost trupul meu sau al tău,I se făcea baie într-un lac plin de nuferiŞi era înfăşat doar în numele său.Ursitori nu i-au pus: se ştia dinainteCă-i ursit să nu fie nimeni ca el,Lăutarii n-au îndrăznit să-i cânte la nuntăDe aceea n-a purtat pe deget inel.De aceea n-a fost ispitit niciodatăSă-şi ridice în sat locuinţă,Îşi împletise-un pat din flori de teiŞi locuia în propria-i fiinţă.Prinţul acesta, căci era un prinţ,Putea să-nveţe-orice pe dinafară.Un singur lucru n-a putut nicicând:Să-nveţe pe oameni cum să moară.Sisif şi pasărea măiastrăFusese osândit să ridice un bolovan pe un munte,Dar, de câte ori ridica bolovanul,O droaie de guşteri ţâşneau de sub el.Omul îi lua în palmele lui bătucite,Le punea câte o pereche de aripi,Apoi îi aşeza în faţa oglinziiSă se minuneze cât de bine le stă,Şi să zboare.În curând văzduhul se umpluse de păsări,Iar zeii,Care nu mai văzuseră în viaţa lor atâta frumuseţe,Începuseră să se certe-ntre eiLăudându-se fiecareCă lui îi venise ideea să-l osândească pe om.Profitând de haosul ăsta,O pasăre s-a strecurat în OlimpŞi-a furat nemurirea.