PDF - Limba Romana

118are, cred, un cuvânt greu de spusîn această privinţă.Doriţi să ştiţi cum şi când amdescoperit forţa magică a creaţieipopulare din Dorne. Adevărul estecă eu m-am trezit pe lume alintatfiind de cântecul de leagăn, de suspinuldoinei, de oftatul buciumuluişi de nemângâierea bocetului.Moşica (bunica) mea a fost, defapt, o adevărată arhivă vie. Eacânta, numai în anumite momenteale vieţii ei, muzică populară, doinemai ales. Mama a fost şi ea o mareiubitoare a cântecului popular.Seara târziu, în nopţile de vară, îşislobozea versul din pragul văcărieiori atunci când venea cu cofiţelepline cu apă de la izvoarele din stei.În asemenea împrejurări alte fete şineveste se întreceau, la rându-le,în interpretarea cântecului doinit,vuiau munţii Dornelor de cântecpopular şi voie bună. Eu, copil fiind,rămâneam pironit şi ascultamcu nesaţ torentele melodice aledoinelor. Peste ani mi-am dat seamacă am copilărit, de fapt, într-olume zămislită din vis, într-o lumepe care astăzi o caut fără a aveafericirea s-o mai găsesc.Elev în clasa a V-a fiind, urmarea redactării unei compuneripe tema Doine şi balade de la Şar,am fost selecţionat să fac parte dincolectivul culegătorilor de folclor.Era o acţiune iniţiată de dascăliinoştri de şcoală primară. În primăvaraanului 1948, cu aproape treiluni înainte de încheierea cursurilorprimare, directorul şcolii, având învedere volumul şi calitatea pieselorculese, adevărate bijuterii ale liriciipopulare din zonă, a dispus îndosariereaşi arhivarea folclorului cules.Clasificată după anumite criterii,fiecare piesă a făcut obiectul unuilimba Românăopis şi apoi a fost ataşată la dosar.Aşa se face că, după o muncăasiduă, desfăşurată pe parcursula peste două luni, s-au constituitdouă tomuri, suficient de groase,conţinând culegeri de folclor.În anul 1985, ştiind ce aveream lăsat în arhiva şcolii din sat,aflându-mă în faza finală a definitivăriiprimului volum de folclordin ciclul Memoria Dornelor, m-amînfăţişat dascălilor din acele timpuricu gândul să le cer permisiuneapentru a prelua în paginile cărţiimele o parte din culegerile aflate înarhiva instituţiei. Spre uimirea mea,am fost întâmpinat cu o precizarecare a definit de fapt atenţia de carese bucura această nobilă activitatela nivelul unor intelectuali care seocupau cu formarea tineretului şcolarpentru viaţă. Instituţia şcolară, aprecizat unul dintre dascăli, nu esteobligată să păstreze o asemeneamaculatură în arhiva sa. Folosescacest exemplu pentru a oferi o explicaţiecu privire la soarta folcloruluila graniţa dintre cele două secoleşi milenii.În ce mă priveşte, eu rămânoptimist, cred că valoarea va supravieţui,pentru că folclorul autenticrămâne o valoare inestimabilă, unacare defineşte o esenţială formă demanifestare a fiinţei neamului nostru.Sunt semne, e adevărat – timide,care ne fac să credem că revitalizareasatului românesc se înscriepe un drum bun.– Să vorbim despre tradiţiile,obiceiurile din zonă. Cumle-aţi cunoscut în copilărie, cemodificări au suportat între timp?Cum era, cum este Crăciunul,Anul Nou, Paştele etc.?– În copilăria mea, sărbătorileCrăciunului aveau pronunţate