PDF - Limba Romana

110de sensurile (con)textuale globale.Însă fără lectura atentă a textuluieste imposibilă înţelegerea sensuluipe care-l conţine titlul. Altfel spus,„verificarea sensului are loc în dependenţăde ansamblul textual” [1].E foarte important să înţelegemîn ce mod se realizeazăfuncţia informativă a titlului şi cumse reflectă în formularea acestuiadiverse elemente ale conţinutuluisău semantic (tezele principale,evaluarea analitică a situaţiei, ilustraţiile).Titlul poate impune divizareatextului în secvenţe, fiecare dintreacestea avându-şi subtitlul propriu.Legăturile structurale ale titluluicu secvenţele funcţional-spaţialeale textului (începutul, sfârşitul)sunt indestructibile, ele constituindşi cele trei componente majore aleunităţii textului. Titlul este aşadar oparte integrantă a articolului de ziar,armonizată semantic şi structural.Un însemn pragmatic al întreguluitext al ziarului este tendinţa acestuiaspre influenţarea maximă acititorului. E un însemn propriututuror titlurilor de ziar, indiferent desubiectul articolului publicat.În interiorul textului titlul esteo unitate lingvistică deosebită careare menirea să preîntâmpine cititorulasupra conţinutului articolului,înlesnind prin aceasta receptareamesajului.limba RomânăÎn presa germană autorii utilizeazănu numai mijloace grafice.Au, fireşte, şi acestea un rol important.Spre exemplu, corpul deliteră. Uneori titlurile sunt culesecu litere „gotice”. O particularitatesemnificativă a unor ziare germane,cum e şi Francfurter Alghemaine, oconstituie tocmai utilizarea literelor„gotice”. Acest fapt face ca articolulsă aibă o înfăţişare grafică distinctă.Practica cercetărilor a demonstratcă există o dependenţăîntre „lungimea” şi expresivitateatitlului de ziar. Cu cât titlul este mailaconic, cu atât e mai expresiv şi sememorează mai uşor. Receptareatitlului scurt necesită, în acelaşitimp, un anumit efort de decodare,altfel nu poate fi înţeles. De acea titlurilescurte apar în paginile de ziarînsoţite de subtitluri, iar uneori – decâteva subtitluri ori de o informaţiesuplimentară care îndeplineşte ofuncţie explicativă specială.BIBLIOGRAFIE1. E. Turcinski, Titlul ca formădistinctă de exprimare // Culegere delucrări ştiinţifice, Universitatea de limbistrăine „M. Thoreze”, Moscova 1986,p. 97-115.