Valentin BENIUC, Victor JUC - irim.md

▌100 Factorul confesional în relaţiile internaţionale
mîinile Domnului, iar excesul puterii civile este condamnabil,
aceasta fiind o putere auxiliară a lui Dumnezeu.
Formarea regatelor barbare şi coagularea Imperiului lui
Carol cel Mare pe filieră creştină a fost de importanţă majoră
pentru crearea a ceea ce s-a numit „republica christiană”.
Excesele făcute în numele crucii în timpul cruciadelor medievale
sînt acţiuni generate de mesajul idiologico-politic şi reacţia la
nivelul mentalităţilor faţă de ocuparea locurilor sfinte de către
antihrişti.
Ortodoxia porneşte de la premisa că liniştea şi pacea
sufletului uman se obţin prin coborîrea divinităţii pe pămînt,
purificarea prin păcat şi mîntuirea prin suferinţă. Liderii
pămînteşti sînt pătrunşi de toleranţă morală şi trebuie să-şi
iniţieze supuşii pe aceste coordonate spirituale [61]. De fapt,
acesta a fost filonul teologiei politice clasice bizantine. La etapa
actuală ortodoxismul prin dimensiunea sa geopolitică caută să
îngrădească influenţa şi expansionismul politic al Vaticanului
prin pacifismul dialogului ecumenic şi reconcilierea între cele
două biserici surori, mărturii elocvente în acest sens fiind
vizitele Papei Ioan-Pavel al II în România, Bulgaria şi Ukraina.
Ireconciliabilă rămîne Patriarhia Rusă, care acuză Vaticanul de
sprijinirea prozelitismului.
Sfîntul Augustin face elogiu la adresa societăţii civile
creştine, demonstrînd că autoritatea are un oficiu consultativ, iar
rolul liderului este de a sfătui pe aproapele său. Sub aspect
politic doctrina augustiniană a creştinismului occidental este
influenţată de principiile filosofice ale lui Cicero, care vedea în
societatea civilă „acceptarea aceluiaşi drept şi a aceloraşi
interese”. Sf. Augustin defineşte statul ca „un ansamblu de fiinţe
rezonabile”, însă nici o cetate terestră nu poate fi perfectă,
fiindcă în caz contrar ar postula toate caracteristicile Cetăţii lui
Dumnezeu. Catolicismul afirmă că „de la Dumnezeu vine orice
putere şi nici un om n-are putere asupra semenilor săi”. În acest
sens, liderii pămînteşti primesc funcţia ori prin vot, ori prin