Valentin BENIUC, Victor JUC - irim.md

Valentin Beniuc, Victor Juc 75 ▌
şi Quakerii deseori sînt trataţi ca trădători şi învinuiţi că fac
jocul inamicului, iar pe plan internaţional ar pune într-un fel sub
semnul întrebării sistemul relaţiilor internaţionale care continuă
a fi menţinute pe raporturi de forţă şi de intimidare.
Neîncrederea oficială provoacă şi intensifică diverse dezbateri în
problemele politicii internaţionale. Quakerii au intervenit activ
în politica internaţională prin intermediul unui comitet, care în
timpul şi după cel de-al II-lea război mondial au acordat
asistenţă victimelor persecuţiilor rasiale şi refugiaţilor. Pornind
de la teza că fiecare individ nu este intrinsec rău, ei au evoluat
de la o ideologie religioasă la un relativism moral şi un
angajament politic care surprinde: pornindu-se împotriva
războiului, sclaviei şi detenţiilor, după anii 1960 şi 1970 au
refuzat să condamne dictaturile care violau drepturile omului şi
persecutau creştinii, cu excepţia dictaturii lui A. Pinochet.
Fiind conştiente că şansele fiecăreia de a influenţa societatea
internaţională depind în parte de capacitatea de a-şi găsi aliaţi,
religiile recurg la diferite coaliţii pentru a sigura promovarea
anumitor politici. Prin argumente de diferit conţinut, bisericile şi
sindicatele au încurajat unele state să protejeze şi apoi să susţină
în anii 70-80 ai secolului XX solidaritatea din Polonia. În 1998
Conferinţa episcopilor anglicani a aderat la cererile de anulare a
datoriilor ţărilor subdezvoltate. Cert este că bisericile mizează
discret pe autoritatea lor morală, urmărind să consolideze
împreună cu alte forţe un consens pe cît de larg, pe atît de
posibil, de care guvernele ar trebui să ţină cont.
Rolul internaţional al religiilor şi bisericilor variază
considerabil de la caz la caz şi nu este întîmplător că apar mai
multe întrebări, răspunsurile la care nu sînt univoce. Una dintre
întrebările de acest tip se referă la capitulaţii – tratate prin care
statele creştine au obţinut recunoaşterea din partea Porţii a
dreptului de protecţie a supuşilor creştini: vizează capitulaţiile
libertatea religioasă a minorităţilor sau sînt un mijloc pentru a
oferi Europei dreptul de ingerinţă în afacerile turceşti? Aceasta