Valentin BENIUC, Victor JUC - irim.md

More documents

Recommendations

Info

▌26 Factorul confesional în relaţiile internaţionale Se cuvine de subliniat că primii creştini nu-şi propuneau să schimbe lumea şi s-o facă mai bună, ci erau convinşi în sfîrşitul ei apropiat şi se gîndeau la salvare, mizînd nu pe restructurarea celei existente, ci pe viitoarea împărăţie divină. Evanghelia nu conţine apel de eliberare politică, ci mai degrabă cheamă la eliberare de politică. Creştinismul s-a delimitat de reprezentarea antică despre unitatea politicii şi eticii refuzînd să vadă în om o fiinţă politică după natura sa, deoarece considera că potenţialul uman se realizează nu în existenţa lui politică. Prin urmare, măsura religioasă a omului nu era gîndită ca simplă continuare a măsurii lui lumeşti, creştinismul învăţînd cum să fii liber într-o lume neliberă, în care puterea politică prin violenţă subjugă omul. Subjugarea este totală atunci cînd existenţa umană este ocupată complet de politică, în cazul dacă politica, natura umană şi etica alcătuiesc o unitate integră. Creştinismul a început cu delimitarea principală dintre politică şi etică, subliniind că ultima este ceva mai înălţător decît scopurile şi activităţile pămînteşti care rămîn la nivelul relaţiilor omului cu omul, statul şi societatea: există lumea exterioară şi lumea interior-spirituală a existenţei umane „în cealaltă parte a vieţii politice”. În forma sa iniţială creştinismul chema la opoziţie faţă de aparatul de stat al Imperiului Roman care pretindea nu doar la supuşenie fizică dar şi spirituală. Totodată, creştinismul n-a transformat credincioşii într-o comunitate apolitică şi izolată de lume. Isus Hristos condamnă fărădelegile şi violenţa, subjugarea şi inegalitatea socială, toate aceste flageluri făcînd obiect al dezaprobării morale. Prescripţiile politico-juridice au fost puse în opoziţie cu „legea” inimii omului, violenţei i s-a contrapus dragostea ca formă de legătură dintre oameni şi principiu moral de opunere în faţa răului. Altfel spus, doar mijloacele justificate moral sînt acceptabile în lupta cu răul. Creştinismul a făurit morala religioasă şi prin aceasta a dobîndit posibilitatea de a influenţa asupra istoriei laice şi luptei politice, relaţiilor omului cu puterea de stat şi mişcării de eliberare a popoarelor.
<strong>Valentin</strong> Beniuc, <strong>Victor</strong> Juc 27 ▌ Mecanismul acestei influenţe include interacţiunea dintre evoluţia ştiinţifică a evenimentelor istorice, valorile imanente ale lumii, adică împărăţia lumească şi începutul spiritual transcedent, postulatele moral-religioase, adică împărăţia divină. Acest mecanism este edificat pe antinomia puterii lumeşti şi puterii spirituale, tratată şi exprimată diferit. Astfel, în învăţătura sa despre două oraşe Augustin Magnificul opune statului biserica. În teoria lui M. Luther despre două regate, conducerea divină cu lumea este exercitată prin puterile laice şi ecleziastice, pentru amestecarea cărora el blamează catolicismul. În acest sens, împărţirea celor două împărăţii, a credinţei şi a activităţii politice, a cetăţii divine şi a oraşului pămîntesc a stabilit două poluri de gravitaţie între care pendulează conceperea creştină a istoriei: divizarea lor plenară, pe de o parte şi identificarea, pe de altă parte. Dacă misiunea creştinismului constă în eliberarea interioară a omului de lumea depravată, etatizarea lui în secolul al IV-lea de către Constantin cel Mare a însemnat adaptarea credinţei în Dumnezeu la necesităţile statului în numele creştinării acestuia. Acceptînd alianţa cu statul, biserica a dobîndit putere politică, asumîndu-şi prerogativa de justificare a puterii de stat. Prin adaptarea credinţei în Dumnezeu faţă de politică, biserica a pus sub semnul întrebării solvabilitatea morală a credinţei, fapt pentru care Voltair declara mai tîrziu că biserica fiind creată pentru a predica morala, deseori se dedă jocului politic şi pasiunilor umane. În epoca clasică a civilizaţiei religia reprezintă nucleul vieţii societăţii, iar altor forme de activitate spirituală le reveneau ca regulă doar funcţii executive. Din punctul de vedere al politicii, creştinismul pe măsura consolidării sale capătă un potenţial ideologic în creştere, toate păturile sociale dînd ascultare vocii bisericii. Prin eforturile cîtorva feţe a fost creată o doctrină politico-religioasă de sine stătătoare: Augustin Magnificul a abordat istoria universală de pe poziţiile
Page 2 and 3: ▌2 Factorul confesional în rela
Page 76 and 77:
▌76 Factorul confesional în rela
Page 78 and 79:
Page 80 and 81:
Page 82 and 83:
Page 84 and 85:
Page 86 and 87:
Page 88 and 89:
Page 90 and 91:
Page 92 and 93:
Page 94 and 95:
Page 96 and 97:
Page 98 and 99:
Page 100 and 101:
▌100 Factorul confesional în rel
Page 102 and 103:
Page 104 and 105:
Page 106 and 107:
Page 108 and 109:
Page 110 and 111:
Page 112 and 113:
Page 114 and 115:
Page 116 and 117:
Page 118 and 119:
Page 120:
show all

Valentin BENIUC, Victor JUC - irim.md

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?