Valentin BENIUC, Victor JUC - irim.md

More documents

Recommendations

Info

▌100 Factorul confesional în relaţiile internaţionale mîinile Domnului, iar excesul puterii civile este condamnabil, aceasta fiind o putere auxiliară a lui Dumnezeu. Formarea regatelor barbare şi coagularea Imperiului lui Carol cel Mare pe filieră creştină a fost de importanţă majoră pentru crearea a ceea ce s-a numit „republica christiană”. Excesele făcute în numele crucii în timpul cruciadelor medievale sînt acţiuni generate de mesajul idiologico-politic şi reacţia la nivelul mentalităţilor faţă de ocuparea locurilor sfinte de către antihrişti. Ortodoxia porneşte de la premisa că liniştea şi pacea sufletului uman se obţin prin coborîrea divinităţii pe pămînt, purificarea prin păcat şi mîntuirea prin suferinţă. Liderii pămînteşti sînt pătrunşi de toleranţă morală şi trebuie să-şi iniţieze supuşii pe aceste coordonate spirituale [61]. De fapt, acesta a fost filonul teologiei politice clasice bizantine. La etapa actuală ortodoxismul prin dimensiunea sa geopolitică caută să îngrădească influenţa şi expansionismul politic al Vaticanului prin pacifismul dialogului ecumenic şi reconcilierea între cele două biserici surori, mărturii elocvente în acest sens fiind vizitele Papei Ioan-Pavel al II în România, Bulgaria şi Ukraina. Ireconciliabilă rămîne Patriarhia Rusă, care acuză Vaticanul de sprijinirea prozelitismului. Sfîntul Augustin face elogiu la adresa societăţii civile creştine, demonstrînd că autoritatea are un oficiu consultativ, iar rolul liderului este de a sfătui pe aproapele său. Sub aspect politic doctrina augustiniană a creştinismului occidental este influenţată de principiile filosofice ale lui Cicero, care vedea în societatea civilă „acceptarea aceluiaşi drept şi a aceloraşi interese”. Sf. Augustin defineşte statul ca „un ansamblu de fiinţe rezonabile”, însă nici o cetate terestră nu poate fi perfectă, fiindcă în caz contrar ar postula toate caracteristicile Cetăţii lui Dumnezeu. Catolicismul afirmă că „de la Dumnezeu vine orice putere şi nici un om n-are putere asupra semenilor săi”. În acest sens, liderii pămînteşti primesc funcţia ori prin vot, ori prin
<strong>Valentin</strong> Beniuc, <strong>Victor</strong> Juc 101 ▌ ereditate, iar autoritatea lor asupra comunităţii se instituie prin delegarea puterii divine. Extrapolînd aceste principii creştine, abatele Saint-Pierre propune în 1713 un proiect pentru pacea perpetuă în Europa, în care se prevedea o alianţă perpetuă între suverani, decizia politică fiind încredinţată unui Senat sau Adunării Generale Europene. În proiect se insista asupra principiului intervenţiei colective în caz de război, adică securitatea colectivă a contractanţilor. Ideile lui Saint-Pierre au servit în calitate de model pentru I. Kant, a cărui „societate organizată (de state) este garantul dreptului fiecărui stat”. Actualmente liderii politici şi ecleziastici pot conserva pacea, luînd ca bază învăţătura cantiană, sau/şi conform modelului toleranţei religioase aplicat de N. Bonaparte care menţiona în acest sens: „ Am pus capăt războiului din Vendee, făcîndu-mă musulman; i-am cîştigat pe preoţi în Italia, făcîndu-mă papist. Dacă aş guverna un popor de evrei, aş reconstrui templul lui Solomon”. În genere, pluralismul religios, apărut în secolul al XIX-lea, a devenit o realitate incontestabilă a secolului XX şi un element important din sistemul de drepturi şi libertăţi umane, libertatea religioasă fiind printre cei mai buni indicatori ai modului de respectare a drepturilor omului. Sporirea diversităţii religioase este şi o consecinţă a separării structurilor religioase prin favoritism şi implicare din partea statului. Emergenţa diversităţii religioase este posibil să fie prezervată de statul secular, care poate activa ca mediator între diferite grupări religioase. Însă libertatea religioasă poate genera efecte entropice datorită unui antropocentrism religios prin care fiecare individ este în drept să aibă propria religie. Acest individualism religios, prin care fiecare om poate fi propriul său preot, a fost reliefat în mediul politic protestant american, T. Paine susţinînd că „spiritul meu este religia mea”. Un model de toleranţă religioasă din istoria contemporană a societăţii umane a fost propus de preşedintele catolic al SUA J. Kennedy, care sublinia că libertatea religioasă
Page 2 and 3:
▌2 Factorul confesional în rela
Page 4 and 5:
Page 6 and 7:
Page 8 and 9:
Page 10 and 11:
Page 12 and 13:
Page 14 and 15:
Page 16 and 17:
Page 18 and 19:
Page 20 and 21:
Page 22 and 23:
Page 24 and 25:
Page 26 and 27:
Page 28 and 29:
Page 30 and 31:
Page 32 and 33:
Page 34 and 35:
Page 36 and 37:
Page 38 and 39:
Page 40 and 41:
Page 42 and 43:
Page 44 and 45:
Page 46 and 47:
Page 48 and 49:
Page 50 and 51: ▌50 Factorul confesional în rela
Page 102 and 103: ▌102 Factorul confesional în rel
Page 120: ▌120 Factorul confesional în rel
show all

Valentin BENIUC, Victor JUC - irim.md

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?