Valentin BENIUC, Victor JUC - irim.md

More documents

Recommendations

Info

▌58 Factorul confesional în relaţiile internaţionale presupune o unitate politică universală condusă de biserica unică. Însă realitatea indică asupra unei multiplicităţi de state la nivel internaţional şi prezenţa mai multor confesiuni la nivel intern, fapt ce obligă teocraţiile să-şi pună aceiaşi întrebare: cum este posibilă concilierea între absolutul religios şi relativul politic? În pofida punerii statelor sub semnul întrebării de către alte centre de putere, statul nu se află pe cale de dispariţie. În pofida laicizării şi reculului bisericilor în mai multe state, necesitatea transcendenţei continue să se exercite. Evoluarea rolului statelor, religiilor şi bisericilor, a manifestărilor publice ale puterii şi influenţei lor indică asupra schimbărilor care nu par a fi un semn al slăbiciunii sau degenerării, ci din contra, al continuităţii şi adaptării. Relaţiile dintre politică şi religie sînt inevitabile atît în plan intern, cît şi în cel internaţional, urmărindu-se furnizarea de noi oportunităţi.
<strong>Valentin</strong> Beniuc, <strong>Victor</strong> Juc 59 ▌ ROLUL RELIGIEI ÎN POLITICA INTERNAŢIONALĂ La răscrucea secolelor XX şi XXI religiile, în special cele universale şi-au consolidat poziţiile în cadrul comunităţii internaţionale. Procesul complex de sporire a influenţei religiei nu este lipsit de probleme şi se confruntă cu dificultăţi, perioadele de criză latentă alterîndu-se cu cele de ascensiune. Chiar dacă unii încearcă să nu observe influenţa în creştere a religiei, prezenţa confesiunilor, credincioşilor, şi a structurilor în viaţa omenirii se face tot mai resimţită. Explicaţiile acestui fenomen sînt diferite şi contradictorii: unii consideră că ascensiunea este consecinţă a nenorocirilor cumplite provenite din războaiele sîngeroase şi a temerilor de dispariţie eventuală a universului în rezultatul diferitor cataclisme. Pentru alţii este reîntoarcerea oamenilor la Dumnezeu, criza moştenirii spirituale a Iluminismului şi falimentul ateismului. Obiectivele de putere ale statelor sînt fundamentate prin adoptarea deciziilor de către elitele politice conducătoare, iar religia este utilizată deseori în scopul legitimării şi justificării actelor de politică externă. Conform realismului politic, politica conţine o morală universală care este o însuşire a marilor religii, însă ar fi imoral ca politica puterii legitimată ideologic – religios „să nu fie gîndită” în termeni de forţă. Chiar de la începuturi concepţiile politice antice demonstrau legitimitatea divină a teocraţiilor orientale şi a puterii imperiale. Legile lui Manu presupuneau că „puterea împăratului provine din profilul zeităţilor”: teocraţia brahmanilor şi-a asumat prerogativa protejării şi consultării monarhiei, această castă religioasă urmînd să familiarizeze suveranul cu ştiinţa politică a gestiunii statului şi a politicii lui externe. În Artachastra se conţine ideea
Page 2 and 3:
▌2 Factorul confesional în rela
Page 4 and 5:
Page 6 and 7:
Page 8 and 9: ▌8 Factorul confesional în rela
Page 100 and 101: ▌100 Factorul confesional în rel
Page 108 and 109:
▌108 Factorul confesional în rel
Page 110 and 111:
Page 112 and 113:
Page 114 and 115:
Page 116 and 117:
Page 118 and 119:
Page 120:
show all

Valentin BENIUC, Victor JUC - irim.md

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?