Valentin BENIUC, Victor JUC - irim.md

More documents

Recommendations

Info

▌14 Factorul confesional în relaţiile internaţionale asistenţa economică din partea Vestului va prevala comparativ cu deosebirile cultural-religioase. 9. Înlocuirea paradigmei războiului rece cu modelul ciocnirii civilizaţiilor tulbură nivelul conceptual al teoriei relaţiilor internaţionale. S.Huntington a redus un concept de bază al teoriei relaţiilor internaţionale, actorul statal, la rolul de agent al civilizaţiei, circumscris caracteristicii sale exponenţiale-religia, chiar dacă echilibrul şi politectonica puterii din sistemul internaţional ţin într-o mare măsură de interacţiunile interstatale. În realitate însă, statele controlează dinamica civilizaţiilor şi nu civilizaţiile ţin sub control statele. De multe ori actorii statali fac apel la credinţa religioasă sau experienţa culturală comună, dar aceste opţiuni se circumscriu interesului naţional. 10. S. Huntington confundă două sectoare diferite ale analizei sociologice - cultura/religia şi politica, atribuindu-i primului element calitatea de singură sursă de conflict. Atît politicul, cît şi economicul sînt elemente generatoare de conflict în lumea contemporană. Actualmente sînt înregistrate tot mai multe conflicte politico-militare dintre state integrate în sistemele de valori cultural-religioase identice: problema nordirlandeză, conflictul irano-irakian sau kuweito-irakian etc [3]. Evident că nu toate componentele paradigmei huntingtoniene şi argumentele împotriva lor pot fi acceptate, însă cert este că în epoca post război rece există un set de antagonisme, inclusiv de natură religioasă. Imn. Wallerstein consideră că activizarea religiei în sistemul internaţional se produce în timpul mondializării capitalismului, iar A.Toffler numeşte religia un pretendent la putere. Transformarea mesajului religios în obiective politice de putere este un proces mai dificil de identificat, religia urmînd a fi privită sistemic pe următoarele componente: practica, credinţa şi instituţiile religioase. De asemenea, nu pot fi trecute cu vederea fundamentele teologice generatoare de discursuri şi poziţii politice din partea instituţiilor religioase. Cele mai
<strong>Valentin</strong> Beniuc, <strong>Victor</strong> Juc 15 ▌ frecvente abordări ale religiei în acest sens constă în faptul că aceasta este identificată cu un principiu fundamental care animează adaptarea deciziilor de către actori; este un element esenţial inerent oricărui spaţiu geoetnic de civilizaţie; este o componentă a formării identităţii naţionale şi un element important în raportul naţional (statul naţional) – supranaţional (factorul cultural-religios instituţionalizat); este o parte integrantă a unei entităţi culturale, o verigă a procesului istoric în cadrul căruia prezentul provine din trecut; este un sistem solidar de credinţe şi practici ce se raportează la lucrurile sfinte; este un ansamblu de manifestări concrete a unei credinţe care separă oamenii printr-o dimensiune spirituală ce transcende condiţiile lor psihice. A. Eister subliniază ca funcţiile religiei nu sunt similare cu funcţiile credinţei, consecinţele lor asupra comportamentului şi atitudinii fiind diferite. În expresia sa culturală şi instituţională, religia este în raport cu credinţa după cum clădirea cu arhitectul [4]. Dacă credinţa este relaţia dintre om şi Dumnezeu, religia este o dimensiune dublă: verticală cu transcendenţa şi orizontală cu comunitatea de credincioşi. Credinţa este elementul fundamental al sistemului religios şi se concretizează sub formă de religie. „Credinţa este faptul de a crede în Dumnezeu, într-o dogmă prin adeziune profundă a sufletului şi inimii” [5]. Dimensiunea instituţionalizată a religiei este biserica, „o societate a cărei membri sînt uniţi prin faptul că îşi reprezintă într-o manieră identică lumea sacră şi raporturile ei cu lumea profană şi traduc această reprezentare comună în practică”. Credinţa alcătuieşte baza edificiului, religia este expresia acestuia în lume, iar biserica constituie structura şi funcţionalitatea confesională. J. Bauer consideră că definiţiile credinţei, religiei şi bisericii sînt profund influenţate de experienţa creştină. Ele se aplică cu dificultăţi în raport cu iudaismul şi islamismul, iar în sansktrită, care este limba hinduismului, termenul „religie” în genere nu există, budismul
Page 2 and 3: ▌2 Factorul confesional în rela
Page 64 and 65:
▌64 Factorul confesional în rela
Page 66 and 67:
Page 68 and 69:
Page 70 and 71:
Page 72 and 73:
Page 74 and 75:
Page 76 and 77:
Page 78 and 79:
Page 80 and 81:
Page 82 and 83:
Page 84 and 85:
Page 86 and 87:
Page 88 and 89:
Page 90 and 91:
Page 92 and 93:
Page 94 and 95:
Page 96 and 97:
Page 98 and 99:
Page 100 and 101:
▌100 Factorul confesional în rel
Page 102 and 103:
Page 104 and 105:
Page 106 and 107:
Page 108 and 109:
Page 110 and 111:
Page 112 and 113:
Page 114 and 115:
Page 116 and 117:
Page 118 and 119:
Page 120:
show all

Valentin BENIUC, Victor JUC - irim.md

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?