Valentin BENIUC, Victor JUC - irim.md

More documents

Recommendations

Info

▌60 Factorul confesional în relaţiile internaţionale că relaţiile internaţionale exprimă raportul dialectic dintre politica internă şi politica externă, teza geopolitică a lui Kautilya avînd ca punct de pornire „cercul statelor” configurat pe poziţia strategică, capacitatea militară şi alianţele bazate pe tipologia teocratică a ţărilor alogene. Spulberînd mitul puterii imperiale unitare, teologia creştină prin Sfîntul Augustin afirmă că predestinarea pentru unele „cetăţi umane” constă în gradul de putere divină cu care sînt înzestrate de „cetatea Domnului”. Bineînţeles că în Evul Mediu şi în Epoca Modernă, mai ales în relaţiile cu statele necreştine a funcţionat sistemul apartenenţei şi diferenţei religioase, „noi şi ei”. Sociologii contemporani care au identificat puterea cu violenţa, M. Weber, R. Mills, au preluat definiţia antică, prin care „omul asupreşte semenul său” şi tradiţia creştină, care îndeamnă la respectarea esenţei legii, reductibilă la categoria dihotomică „stăpînire-supunere”. Totodată, teoriile scientiste aduc critici la adresa elementelor de morală şi religie în relaţiile internaţionale, considerîndu-le lipsite de precizie teoretică, iar teoriile funcţionaliste proiectează un optimism axat pe natura umană, susţinînd că omul este dispus spre cooperare şi nu spre conflict. În aceeaşi ordine de idei, I.P. Culianu subliniază că religiosul prin universalul său emană putere, iar L. Armand şi D. Lazard făcînd critică la adresa tezei „civilizaţiilor pluridirecţionale” al lui A. Toynbel, afirmă că „civilizaţia şi religia armonizează grupurile umane” [31]. Cert este că la etapa actuală religia tinde să se înfăţişeze ca un reglator moral şi luptător pentru echitatea socială, fiind evidentă în acest sens aspiraţia oamenilor către o viaţă decentă, bazată pe principii elaborate în decursul mileniilor şi accesibile generaţiilor contemporane prin intermediul „cărţilor sfinte”. Această situaţie nu poate să nu să se răsfrîngă asupra consolidării ponderii religiei în sistemul relaţiilor internaţionale. Fenomenul nu este ceva necunoscut sau nou şi apare ca regulă în perioadele de răscruce ale istoriei, epoca postrăzboi rece fiind
<strong>Valentin</strong> Beniuc, <strong>Victor</strong> Juc 61 ▌ elocventă în acest sens. Plus la toate, valorile creştine se află la baza unor concepţii de politică externă ale ţărilor occidentale, stereotipurile islamice determină nemijlocit activitatea majorităţii absolute a statelor musulmane, iar budismul şi-a găsit expresie în viaţa internaţională a unor popoare de pe continentul asiatic. Nu trebuie de trecut cu vederea nici alte confesiuni - hinduismul, confucianismul sau iudaismul, care, de asemenea, au marcat şi marchează politica externă a unor state – India, China sau Israel. Există cîteva direcţii provenite din interconexiunea complexă dintre religie şi sfera relaţiilor internaţionale: 1. Participarea nemijlocită în activitatea internaţională a structurilor religioase şi formaţiunilor social-politice de orientare religioasă. Partidele şi organizaţiile social-politice de această orientare pot fi divizate în două categorii: a) cele care aspiră şi dispun de posibilităţi reale pentru participarea la exercitarea puterii de stat şi deci, în caz de necesitate pot face abstracţie de unele prevederi doctrinare. Succesele cele mai mari au fost înregistrate de Uniunea Creştin- Democrată şi Uniunea Creştin-Socială din Germania, Partidul Creştin-Democrat din Italia, Bharatiya Janata Party ş.a. În România Interbelică, Partidul Naţional Ţărănesc Creştin- Democrat, de mai multe ori s-a aflat la guvernare, iar după 1989 fiind reactivat, s-a aflat în fruntea coaliţiei guvernamentale în perioada 1996-2000. În R. Moldova mai multe formaţiuni şi-au declarat opţiunea pentru orientarea creştin-democratică, de cea mai mare pondere bucurîndu-se Partidul Popular Creştin- Democrat; b) formaţiuni social-politice doctrinare, ce se conduc în exclusivitate de stilul idiologic de activitate, abandonînd în totalitate pragmatismul şi care preferă opoziţia, în majoritatea absolută a cazurilor, cea extraparlamentară, anunţînd fidelitate faţă de principiile şi valorile adoptate. Asemenea formaţiuni ca regulă rămîn mereu în umbră, nu se bucură de sprijin electoral, pentru ele contînd „puritanismul” idiologic.
Page 2 and 3:
▌2 Factorul confesional în rela
Page 4 and 5:
Page 6 and 7:
Page 8 and 9:
Page 10 and 11: ▌10 Factorul confesional în rela
Page 100 and 101: ▌100 Factorul confesional în rel
Page 110 and 111:
▌110 Factorul confesional în rel
Page 112 and 113:
Page 114 and 115:
Page 116 and 117:
Page 118 and 119:
Page 120:
show all

Valentin BENIUC, Victor JUC - irim.md

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?