Valentin BENIUC, Victor JUC - irim.md

More documents

Recommendations

Info

▌18 Factorul confesional în relaţiile internaţionale ecumenică, se stipulează că papalitatea este o formă a „ministerului lui Petru” şi catolicii trebuie să recunoască acest minister, nu neapărat papalitatea. „Dialogul cu Orientul” este prevăzut de a se desfăşura prin biserica orientală în integritate, deşi în acest spaţiu există mai multe biserici legate de spiritualitatea bizantină. La rîndul său, Patriarhul Constantinopolului subliniază „responsabilitatea ortodoxiei în constituirea unei Europe creştine unite”, insistînd în favoarea dinamizării dialogului ecumenic. Dialogul interconfesional susţinut de Consiliul Ecumenic a temperat lupta dintre bisericile şi religiile universale. Totodată, coagularea unor obiective politice îndreptate spre conservarea unor arii de cultură şi civilizaţie a provocat diferite speculaţii şi scenarii bazate pe teoria conspiraţiei, printre care şi o mult vehiculată „axă ortodoxă” Moscova-Belgrad-Atena, reiterată speculativ cu ocazia conflictului iugoslav. Nu şi-a găsit realizare nici presupusa relaţie Moscova-Belgrad „generatoare” a unui „fundamentalism ortodox”, iar ideea despre poziţia comună a Rusiei şi Greciei alimentată de substratul religios „al puternicilor legături spirituale şi culturale” care animă cele două popoare s-a dovedit a fi departe de realitate, chiar dacă Pactul de prietenie şi de cooperare ruso-elen din 1994 prevede stabilirea de relaţii bazate pe „religia creştină ortodoxă”. Prin urmare, există un sector social cu determinaţii derivate din legitimitatea politico-religioasă a factorului confesional şi a celui politico-diplomatic bazat pe liderismul politic. Cele două planuri se interferează conform principiului descris de Augustin Magnificul: cetatea divină, perfectă şi morală interacţionează cu cetatea umană, secularizată şi justificatoare. În unele cazuri preceptele religioase sînt incluse şi codificate în dreptul intern al unor state, referirea la islam în actele legislative şi normative ale acestora, fiind elocventă în acest sens. Acest aspect conţine şi conotaţii externe, determinînd orientările şi deciziile de politică externă a multor state. Astfel, la recomandarea Irakului,
<strong>Valentin</strong> Beniuc, <strong>Victor</strong> Juc 19 ▌ Egiptului şi altor state care combină naţionalismul arab cu sensibilitatea islamică, Conferinţa de la Chatam House (1982) a adoptat decizia de a utiliza islamul în formularea conceptuală a politicii externe. Considerăm că religia privită ca ideologie şi mesaj politizat este un factor mai mult sau mai puţin important în setul de criterii de putere de care dispune un stat. Combinarea elementului politic cu cel religios se face la nivelul statului şi interesului naţional marcînd adoptarea deciziilor de politică şi opţiune externă ale actorilor statali şi chiar ale unora din cei nestatali. Influenţa religiei prin latura ei instituţională, precum variabila doctrinală reprezentată de „homo religiosus”, sînt perceptibile în sfera relaţiilor interstatale. Matricea religioasă s-a constituit într-un element fundamental al sistemului internaţional, avînd statutul de factor activ, uneori chiar determinant în relaţiile internaţionale contemporane. Creşterea influenţei religiilor universale este o realitate şi un fapt politic. Totuşi, prin activităţile de politică externă a unor actori statali de factură teocratică, religia devine factor de risc la adresa securităţii internaţionale. Astfel, revoluţia islamică din Iran a avut un impact deosebit asupra sistemului internaţional, perturbînd serios nu doar securitatea regională, dar şi pe cea la nivel global, afectînd în acelaşi timp unitatea liniei politice în cadrul islamului. De fapt, lipsa unităţii lumii islamice rezultă în special din cele două orientări: sunită, cu centrul în Arabia Saudită şi şiită, localizată în Iran. Menţinîndu-ne pe aceeaşi axă de abordare, remarcăm că H. Kissinger, de asemenea estima războiul din Bosnia ca fiind unul religios. C. Buchet din contra, este de părere că în perioada regală şi apoi a federalismului titoist n-a funcţionat un „creuzet religios” care să impună una dintre cele trei religii – catolică, ortodoxă sau musulmană. Defederalizarea şi apariţia unei celule de criză balcanică au fost generate în mod esenţial de precizarea şi resurecţia identităţii naţionale, „specificităţile religioase ne mai
Page 2 and 3: ▌2 Factorul confesional în rela
Page 68 and 69:
▌68 Factorul confesional în rela
Page 70 and 71:
Page 72 and 73:
Page 74 and 75:
Page 76 and 77:
Page 78 and 79:
Page 80 and 81:
Page 82 and 83:
Page 84 and 85:
Page 86 and 87:
Page 88 and 89:
Page 90 and 91:
Page 92 and 93:
Page 94 and 95:
Page 96 and 97:
Page 98 and 99:
Page 100 and 101:
▌100 Factorul confesional în rel
Page 102 and 103:
Page 104 and 105:
Page 106 and 107:
Page 108 and 109:
Page 110 and 111:
Page 112 and 113:
Page 114 and 115:
Page 116 and 117:
Page 118 and 119:
Page 120:
show all

Valentin BENIUC, Victor JUC - irim.md

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?