Valentin BENIUC, Victor JUC - irim.md

More documents

Recommendations

Info

▌52 Factorul confesional în relaţiile internaţionale demografia şi lupta cu subnutriţia sau cu maladiile cele mai acute, ea devine un centru de consolidare a celor interesaţi în rezolvarea problemelor menţionate. Oamenii politici sînt interesaţi în căutarea şi implementarea soluţiilor în virtutea funcţiilor ocupate şi rareori neglijează posibilităţile de a folosi autoritatea religiei pentru a-şi spori prestigiul”; 5) integrarea politică, ce presupune coalizarea diferitor state sau formaţiuni pe criteriul religios. Mai mult de trei sute de biserici ortodoxe şi protestante fac parte din Consiliul Egumenic al Bisericilor, budismul fiind reprezentat în Alianţa Egumenică Budistă, iar Oraganizaţia Conferinţei Islamice include aproape cincizeci de state, care se află pe diferite trepte de dezvoltare economică, uneori fiind chiar părţi în conflictele militaro-politice; 6) divizarea sferelor de influenţă pe criteriu confesional ce constă în redefinirea poziţiilor: apariţia noilor relaţii deseori este însoţită de întreruperea celor vechi. Astfel, ex-republicile sovietice din Asia Mijlocie au fost recunoscute printre primele de Turcia, Iran şi ţările din Golful Persic care, de altfel, s-au angajat în confruntare urmărind să-şi sporească prezenţa în regiune; 7) evidenţa factorului religios în politica externă. Acest factor este luat în calcul de către toate puterile mari în elaborarea doctrinelor şi în promovarea strategiilor de politică externă, decizia URSS de a introduce forţe armate în Afganistan fără a ţine cont de particularităţile confesionale fiind una contraproductivă; 8) extremismul religios. Deseori motivele religioase se află la baza acţiunilor politice radicale înfăptuite de organizaţii teroriste. Din cauza conflictului arabo-israelian s-a produs islamizarea puternică a politicii externe, condiţionînd răspîndirea ideologiei „ordinii islamice”. Organizaţia „Fraţii musulmani” propagă concepţia creării statului mondial islamic şi eliberării de necredincioşi a teritoriilor în care este răspîndit islamul. Talibanii şi-au propus edificarea unui „stat cu adevărat islamic”, devenind o sursă de instabilitate şi acordînd refugiu teroriştilor de mare calibru, cum este Oussama ben Laden. Alte
<strong>Valentin</strong> Beniuc, <strong>Victor</strong> Juc 53 ▌ curente sînt mai moderate, în sensul că nu urmăresc scopuri globale, deşi extremismul islamic se manifestă practic în toate părţile lumii: conflictul dintre musulmani şi hinduşi în India, dintre musulmani şi budişti în Tayland, dintre musulmani şi ortodocşi în Kosovo, mişcarea pentru crearea unui stat islamic pe o parte a teritoriului Malaeziei, mişcarea pentru instaurarea unui stat teocratic în Tunisia şi bineînţeles, „bomba islamică” din 11 septembrie 2001. Fără îndoială, nu fiecare musulman este extrimist sau terorist, însă majoritatea conflictelor actuale sau actelor teroriste sînt legate într-un fel sau altul cu cei care confesează islamul; 9) influenţa directă. Religia influenţează asupra politicii şi nemijlocit prin intermediul concepţiilor despre lume, morale şi de drept, sub incidenţa lor se formează politica internă şi externă a statului, se defineşte caracterul ei ţinînd cont de interesele lui politice şi economice. Valorile creştine formează baza ideatică a unor concepţii politice răspîndite în statele occidentale, stereotipurile islamice se răsfrîng direct asupra activităţii statelor musulmane, iar budismul şi-a găsit expresie în viaţa politică a unor popoare asiatice. Conştiinţa de sine şi patriotismul, de asemenea, se formează şi sub impactul concepţiilor religioase prin sistemele de educaţie şi cultură. Aşadar, politica şi religia se află în interconexiune. Există patru tipuri principale de interconexiune dintre stat şi religie: transformarea puterii de stat în nucleu al religiei; supunerea statului faţă de instituţiile bisericeşti; alianţa statului cu biserica; separarea bisericii de stat. Fiind de caracter istoric, interconexiunea îşi găseşte expresie în elaborarea unor norme şi legi care reglementează şi descriu coexistenţa lor. Religia a împrumutat de la sistemele politice concepţia ierarhiei cu mai multe niveluri, iar politica la rîndul ei, a însuşit principiile toleranţei şi libertăţii religioase, dreptăţii şi egalităţii şanselor, trăsături proprii naţiunilor policonfesionale, în baza cărora poate fi realizată o politică judicioasă. Religia poate fi tratată ca un mecanism care permite de a conserva atît valorile morale şi
Page 2 and 3: ▌2 Factorul confesional în rela
Page 100 and 101: ▌100 Factorul confesional în rel
Page 102 and 103:
▌102 Factorul confesional în rel
Page 104 and 105:
Page 106 and 107:
Page 108 and 109:
Page 110 and 111:
Page 112 and 113:
Page 114 and 115:
Page 116 and 117:
Page 118 and 119:
Page 120:
show all

Valentin BENIUC, Victor JUC - irim.md

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?