Valentin BENIUC, Victor JUC - irim.md

▌26 Factorul confesional în relaţiile internaţionale
Se cuvine de subliniat că primii creştini nu-şi propuneau să
schimbe lumea şi s-o facă mai bună, ci erau convinşi în sfîrşitul
ei apropiat şi se gîndeau la salvare, mizînd nu pe restructurarea
celei existente, ci pe viitoarea împărăţie divină. Evanghelia nu
conţine apel de eliberare politică, ci mai degrabă cheamă la
eliberare de politică. Creştinismul s-a delimitat de reprezentarea
antică despre unitatea politicii şi eticii refuzînd să vadă în om o
fiinţă politică după natura sa, deoarece considera că potenţialul
uman se realizează nu în existenţa lui politică. Prin urmare,
măsura religioasă a omului nu era gîndită ca simplă continuare a
măsurii lui lumeşti, creştinismul învăţînd cum să fii liber într-o
lume neliberă, în care puterea politică prin violenţă subjugă
omul. Subjugarea este totală atunci cînd existenţa umană este
ocupată complet de politică, în cazul dacă politica, natura umană
şi etica alcătuiesc o unitate integră. Creştinismul a început cu
delimitarea principală dintre politică şi etică, subliniind că
ultima este ceva mai înălţător decît scopurile şi activităţile
pămînteşti care rămîn la nivelul relaţiilor omului cu omul, statul
şi societatea: există lumea exterioară şi lumea interior-spirituală
a existenţei umane „în cealaltă parte a vieţii politice”. În forma
sa iniţială creştinismul chema la opoziţie faţă de aparatul de stat
al Imperiului Roman care pretindea nu doar la supuşenie fizică
dar şi spirituală. Totodată, creştinismul n-a transformat
credincioşii într-o comunitate apolitică şi izolată de lume. Isus
Hristos condamnă fărădelegile şi violenţa, subjugarea şi
inegalitatea socială, toate aceste flageluri făcînd obiect al
dezaprobării morale. Prescripţiile politico-juridice au fost puse
în opoziţie cu „legea” inimii omului, violenţei i s-a contrapus
dragostea ca formă de legătură dintre oameni şi principiu moral
de opunere în faţa răului. Altfel spus, doar mijloacele justificate
moral sînt acceptabile în lupta cu răul. Creştinismul a făurit
morala religioasă şi prin aceasta a dobîndit posibilitatea de a
influenţa asupra istoriei laice şi luptei politice, relaţiilor omului
cu puterea de stat şi mişcării de eliberare a popoarelor.