Valentin BENIUC, Victor JUC - irim.md

More documents

Recommendations

Info

▌32 Factorul confesional în relaţiile internaţionale este fondat statul, iar supunerea faţă de suveran devene chezăşia vieţii paşnice. Este admis doar ceea ce este sancţionat de către stat: religia este închinare în faţa acelor forţe care recunosc statul în calitate de obiect de cult şi al fricii, iar închinarea în faţa forţelor care nu recunosc statul, este prejudecată. J.-J. Rousseau atribue artei şi ştiinţei responsabilitatea pentru degradarea morală a omului civilizat, considerînd că ele deseori înfrumuseţează cătuşele robiei şi nu îmbunătăţesc moravurile. De fapt, el este precursor al criticii la adresa civilizaţiei tehnicoştiinţifice, care se bazează pe blamarea lumii ce a pierdut credinţa în Dumnezeu. Separarea dintre stat şi biserică asociată cu epoca modernă, a avut precursori în Evul Mediu. În acest sens punctăm că Guillaum recuza orice relaţie dintre teologie şi filosofie, credinţă şi raţiune, care aparţin la două domenii distincte, şi deci, făcea deosebire între puterea spirituală şi puterea lumească. Fiecare tip de putere constituia o sferă specifică şi suveranul nu putea să intervină în afacerile bisericii, iar papa în alegerea împăratului. Trei secole mai tîrziu B. Spinoza se pronunţă cu vehemenţă împotriva despotismului teologic, considerîndu-l sursă de conflicte. El preconizează un sistem în care politica se va baza pe alegerea societăţii, conducerea care va înlesni trecerea de la responsabilitatea religioasă la responsabilitatea politică. Această ordine se înscrie în procesul de democratizare a vieţii politice, care este însoţită de distanţare între religie şi politică, biserică şi stat. Distanţarea se produce pe două căi, şi respectiv două forme: 1) laicizarea; 2) separarea dintre biserică şi stat. Laicizarea presupune ca sfera politică să nu mai dispună de conotaţie religioasă, religia fiind exilată în sfera privată. Credinţele şi practicile religioase devin libere, dar nu mai ţin de politică, statul fiind neutru din punct de vedere religios, iar societatea laicizată de valorile şi obiceiurile pînă atunci religioase.
<strong>Valentin</strong> Beniuc, <strong>Victor</strong> Juc 33 ▌ Separarea dintre biserică şi stat este mai distinctă: statul interzice bisericii sau bisericilor să recurgă la lege pentru a impune supunere faţă de credo lor şi sie însuşi, de a favoriza una sau mai multe biserici. Fiecare este liber în sfera sa - statul predomină în politică, iar biserica este redusă de a juca rolul unui grup de interes apolitic în mediul social-general al statului. Astfel, în Franţa, statul reprezintă toţi cetăţenii indiferent de religia confesată sau neapartenenţa la o religie, pe cînd bisericile sunt grupuri de drept privat la care credincioşii aderă prin decizie benevolă, fără presiuni sau obligaţiuni. Bisericile sunt libere să-şi organizeze activităţile în limitele trasate de lege, dar este preferabil ca ele să se abţină de a interveni în domeniul politic. În SUA separarea dintre biserică şi stat nu presupune sfera publică laică şi sfera privată religioasă, ci sfera publică care cuprinde un element de credinţă publică şi sfera privată în care îşi găsesc manifestare religiile. Acest concept de religie civică de sorginte nord-americană este altul decît inventarea unei religii laice şi impunerea societăţii de către revoluţionarii francezi prin introducerea cultului raţiunii, calendarului revoluţionar sau plantarea arborilor libertăţii. Nu este nici imitarea religiei din statele comuniste prin anunţarea altor sărbători în locul celor religioase, ci o credinţă, parte integrantă a vieţii publice, care transcende diverse particularităţi religioase ale bisericilor. Revoluţionarii americani erau pătrunşi de credinţa creştină, dar se împărţeau între mai multe biserici. Ei considerau că dacă este legitim pentru un creştin să-şi aleagă biserica ce îi convine mai bine, de asemenea, este legitim ca un cetăţean să-şi aleagă regimul politic ce îi convine mai bine. Interdependenţa era înţeleasă ca o creaţie a unei lumi mai bune în care credinţa acordă o consolidare, iar bisericile nu pot impune nici o îndatorire. La Conventul constituţional din 1787 B. Franclin declară că „Dumnezeu guvernează cu afacerile oamenilor” şi nici un stat nu poate funcţiona fără ajutorul lui. Religia trebuie
Page 2 and 3: ▌2 Factorul confesional în rela
Page 82 and 83:
▌82 Factorul confesional în rela
Page 84 and 85:
Page 86 and 87:
Page 88 and 89:
Page 90 and 91:
Page 92 and 93:
Page 94 and 95:
Page 96 and 97:
Page 98 and 99:
Page 100 and 101:
▌100 Factorul confesional în rel
Page 102 and 103:
Page 104 and 105:
Page 106 and 107:
Page 108 and 109:
Page 110 and 111:
Page 112 and 113:
Page 114 and 115:
Page 116 and 117:
Page 118 and 119:
Page 120:
show all

Valentin BENIUC, Victor JUC - irim.md

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?