Valentin BENIUC, Victor JUC - irim.md

More documents

Recommendations

Info

▌76 Factorul confesional în relaţiile internaţionale şi alte întrebări provoacă necesitatea unui răspuns generalizator la întrebarea de fond: religiile influenţează asupra politicii statelor sau acestea îşi justifică politica prin recurgerea la religie? Cazul extrem de influenţă asupra politicii este cel cînd bisericile impun statele să recurgă la război, indiferent că este „război sfînt” în numele protejării credincioşilor, spre exemplu, a musulmanilor din Bosnia sau binecuvîntarea armelor nu doar pentru apărarea patriei, ci şi în vederea atacării altora. Mai frecvent este apelul bisericilor pentru a salva fraţii de credinţă oprimaţi în alte ţări: catolicii în China, bahaii în Iran, budiştii în Vietnam etc. În acelaşi context se înscrie dorinţa de a organiza acordarea asistenţei umanitare victimelor catastrofelor naturale şi războaielor civile. Un aspect important al activitatăţii pe plan internaţional al religiilor şi bisericilor este prezenţa lor în cadrul ONU. Dat fiind că după cel de-al II-lea război mondial ONU a devenit principalul factor de decizie în conflictele internaţionale, nu este surprinzător că religiile şi bisericile au căutat să fie reprezentate prin mai multe organizaţii neguvernamentale pe lîngă ONU şi instituţiile ei specializate. Majoritatea confesiunilor au la dispoziţie birouri care urmăresc în de aproape activităţile ONU, asumîndu-şi rolul de grupuri de presiune şi încercînd ca în rezoluţiile şi recomandările, rapoartele şi analizele elaborate şi adoptate să se ţină cont de interesele lor. Aceste ONG se repartizează în grupe confesionale separate de bărbaţi şi femei, sindicalişti şi studenţi etc. pentru a mări numărul de canale de comunicare. Totodată, ONG religioase pierd din autoritatea morală din cauza că lupta între ele în probleme de credinţă şi prestigiu. Unele biserici au decis să-şi unească eforturile pentru a-şi spori rolul internaţional. Astfel, în 1905 a fost creată Alianţa Mondială Baptistă în scopul de a organiza asistenţa materială a membrilor săi, iar apoi de a interveni în alte domenii decît strict
<strong>Valentin</strong> Beniuc, <strong>Victor</strong> Juc 77 ▌ cele religioase. În fruntea comisiei pentru drepturile omului se afla ex-preşedintele SUA J. Carter, iar alianţa în ansamblu uneşte mai mult de o sută de federaţii ale bisericii. Altă grupare religioasă internaţională este Federaţia Mondială Luterană, creată în 1947, fiind expresie a universalizării şi necesităţii de integrare. În 1948 a fost fondat Consiliul Eucumenic al Bisericilor. La originea edificării acestei organizaţii se aflau două cauze: ecumenismul şi asistenţa umanitară. Bisericile protestante occidentale – anglicană, metodistă, presbiteriană şi o parte din luteranişti – vedeau în Consiliu un loc de întruniri şi dezbateri care ar încuraja apropierea dacă nu împăcarea teologică. Biserica catolică a tratat cu opoziţie noua organizaţie, preferînd viziunea proprie a eucumenismului: reîntoarcerea bisericilor separate în sînul Romei. Ulterior însă, opoziţia catolică s-a atenuat şi biserica a început a trimite observatori reuniunilor Consiliului. La începutul anilor ¢60 au aderat unele biserici ortodoxe, în primul rînd cea rusă. Autonomia acestei biserici era nulă şi adeziunea a fost mai puţin o alegere religioasă decît politică deliberată: ateismul URSS nu împiedică administraţiei să recunoască rolul bisericilor în formarea opiniei publice, rol deloc neglijabil în timpul războiului rece. Rolul social al Consiliului a devenit central. El coordonează activitatea bisericilor-membre în organizarea asistenţei pentru populaţia cu handicap social. Cît despre dimensiunea politică, aceasta este mult mai prezentă în caritatea creştină. Aşadar, orice intervenţie religioasă pe scena internaţională este politică. Problema de bază ce urmează a fi clarificată vizează rolul religiei: este un factor autonom al politicii internaţionale sau porta-voce a statelor? Pornind de la indicele prim că statutele organizaţiilor cu caracter religios sînt diferite, răspunsul nu poate fi univoc, cu atît mai mult că este în plină desfăşurare procesul de apariţie şi consolidare a actorilor
Page 2 and 3:
▌2 Factorul confesional în rela
Page 4 and 5:
Page 6 and 7:
Page 8 and 9:
Page 10 and 11:
Page 12 and 13:
Page 14 and 15:
Page 16 and 17:
Page 18 and 19:
Page 20 and 21:
Page 22 and 23:
Page 24 and 25:
Page 26 and 27: ▌26 Factorul confesional în rela
Page 100 and 101: ▌100 Factorul confesional în rel
Page 120: ▌120 Factorul confesional în rel
show all

Valentin BENIUC, Victor JUC - irim.md

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?