Valentin BENIUC, Victor JUC - irim.md

More documents

Recommendations

Info

▌86 Factorul confesional în relaţiile internaţionale şi asistenţa în materie de armament. Prin Declaraţia de la Damasc din 6 martie 1991 cei opt semnatari au determinat elementele unui sistem de securitate panarab şi panislamist autoreglant, prin care Egiptul şi Siria se angajau să ofere asigurarea militară, iar statele Golfului puterea economică a grupării. Această forţă a fost prezentată ca „model nou al sistemului de securitate globală şi mijloc de garantare a statusguo-ului regional” [42]. Egiptul şi Siria asigură susţinerea militară a confraţilor confesionali din regiunea Golfului, apărîndu-le securitatea în schimbul repartizării echitabile a resurselor petroliere din zonă. Totuşi, pentru statele petroliere din regiune alternativa americană ca „centură de securitate” pare a fi conturată în contextul superiorităţii militare şi al preluării iniţiativei strategice de către SUA în urma conflictului cu Irakul. Prin urmare, în Orientul Mijlociu s-a constituit un sistem islamic de alianţe bazat pe valori religioase, apartenenţă şi aderenţă la islam care luptă pentru ocrotirea şi conservarea identităţii spiritual-culturale musulmane. Un tip de sistem de securitate şi apărare a fost promovat de Siria, care a încercat să impună pacea intercomunitară în Liban, unde Damascul are interese vitale pentru stabilizarea situaţiei. Tratatul bilateral din 22 mai 1991 prevede instituirea unor „relaţii privilegiate şi de securitate între cele două state” [43]. Damascul şi-a propus torpilarea creşterii influenţei Irakului în zonă prin sprijinirea miliţiilor creştine ale lui S. Geagea. Prin înţelegerea cu Iranul, Siria tindea să elimine deficitul de securitate provenit din competiţia cu o altă putere regională, Israelul. Administraţia de la Tel-Aviv a apreciat tratatul bilateral din 1991 ca „satelizare” a Libanului, iar legalizarea prezenţei militare palesteniene în Beirut drept violare a acordurilor de la Cairo din 1969. Astfel, în regiunea Orientului Mijlociu s-a constituit un sistem de securitate în cadrul căruia actorii principali sînt Iranul, Arabia Saudită, Egiptul şi Siria. Panislamismul este o matrice de
<strong>Valentin</strong> Beniuc, <strong>Victor</strong> Juc 87 ▌ securitate care nu poate fi exclusă din sistemul relaţiilor de putere din zonă, dimensiunea politică a islamului proiectînd constant un fenomen transislamist. Această proiecţie reflectă, în acţiunile teroriste ale unor organizaţii islamiste, calea de la „războiul sfînt” la „bomba islamică”, adică posibilitatea de a influenţa prin forţă şi agresiune armată edificiul de putere al mediului internaţional contemporan. În fond Orientul Mijlociu rămîne un focar serios de terorism şi insecuritate, cu impact geopolitic ce depăşeşte limitele regiunii. Plus la toate, Israelul de asemenea promovează fundamentalismul religios în politica sa externă, iar la nivelul mentalităţii colective 80% dintre evrei sînt influenţaţi de persuasiunea religiei mozaice în viaţa personală şi civică. Conform lui R. Garaudy, „nu există viitor şi securitate pentru acest stat şi nici pace în Orientul Apropiat decît printr-un Israel „detensionat” revenit la credinţa abrahamică, aceasta fiind patrimoniul spiritual comun şi frăţesc a trei religii: iudaismul, creştinismul şi islamul” [44]. După terminarea războiului rece, zona euroasiatică reprezentată de ţările „socialismului real” a devenit un spaţiu geopolitic sensibil. Această zonă poate fi divizată în două regiuni: ex-sovietică minus ţările baltice şi „democraţiile populare” europene plus balticii. Prin instituţionalizarea Comunităţii Statelor Independente factorii de decizie din Federaţia Rusă urmăreau prezervarea spaţiului strategic unional şi menţinerea controlului vectorului nuclear. Pentru a edifica un sistem de securitate Kremlinul a iniţiat un acord de securitate colectivă (mai 1992), la care au aderat numai o parte din membrii organizaţiei (Republica Moldova participă cu statut de observator). Fiind un actor euroasiatic, Federaţia Rusă nu ezită să intervină în spaţiul „străinătăţii apropiate”, iar ex-republicile unionale ortodoxe şi musulmane nu pot să se rupă politic şi economic de complexul geopolitic şi de securitate gravitant spre Moscova. Sprijinind separatismul în Transnistria, Abhazia, Osetia de Sud, Federaţia
Page 2 and 3:
▌2 Factorul confesional în rela
Page 4 and 5:
Page 6 and 7:
Page 8 and 9:
Page 10 and 11:
Page 12 and 13:
Page 14 and 15:
Page 16 and 17:
Page 18 and 19:
Page 20 and 21:
Page 22 and 23:
Page 24 and 25:
Page 26 and 27:
Page 28 and 29:
Page 30 and 31:
Page 32 and 33:
Page 34 and 35:
Page 36 and 37: ▌36 Factorul confesional în rela
Page 100 and 101: ▌100 Factorul confesional în rel
Page 120: ▌120 Factorul confesional în rel
show all

Valentin BENIUC, Victor JUC - irim.md

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?