Valentin BENIUC, Victor JUC - irim.md

More documents

Recommendations

Info

▌8 Factorul confesional în relaţiile internaţionale structura statului, iar M. Weber este de părere că autonomia religiei şi funcţia ei politică are un caracter utilitar în relaţiile dintre state, acţiunea externă fiind motivată din perspectiva canoanelor religioase şi direcţionată spre scopuri lumeşti. K. Marx şi G. Le Bon caracterizează religia ca „opium al popoarelor”, generatoare a unor relaţii imprevizibile la nivelul psihologiei mulţimilor. Pentru filosoful german religia este factor de conservare al autorităţii exploatatoare atît în plan intern cît şi în mediul extern, iar din punctul de vedere al abordărilor sociologice contemporane, prin articulaţiile sale teoretice şi instituţionale religia se constituie într-un element coagulator al energiilor naţionale în raporturile cu actorii alogeni. Reprezentanţii „Şcolii de la Annales”, M. Bloch, F. Braudel, interpretează marele transformări istorice şi civilizaţionale în termeni de evoluţie psihologică, concepţională şi confesională, factorul cultural-religios prin ideile şi mentalităţile care le include şi aparţin diferitor civilizaţii fiind considerat un indicator al sistemului internaţional. Referindu-se la eforturile de a face distincţie dintre cultură şi civilizaţie, F. Braudel le etichetează ca fiind înşelătoare din cauza că civilizaţia alcătuieşte fundamentul culturii şi separarea lor este o eroare. Conform lui S. Huntington, civilizaţia nu reprezintă altceva decît o entitate culturală şi doar în Germania gînditorii secolului al XIX-lea au trasat o profundă distincţie dintre aceşti doi termeni, „civilizaţia” însumînd factori materiali, iar „cultură” – valori, idealuri şi înalte calităţi intelectuale, artistice şi morale ale societăţii. Conform lui A. Bozeman, civilizaţia şi cultura implică valorile, regulile, instituţiile şi modurile de gîndire cărora mai multe generaţii dintr-o societate le-au atribuit o importanţă primară. Pentru F. Braudel o civilizaţie este un spaţiu, o arie culturală, o colecţie de caracteristici şi fenomene culturale. Imn. Wallerstein o defineşte ca pe o înlănţuire specială de viziuni asupra lumii, obiceiuri structuri şi cultură ale cărei forme reprezintă într-un fel întregul
<strong>Valentin</strong> Beniuc, <strong>Victor</strong> Juc 9 ▌ istoric şi care coexistă chiar dacă nu întotdeauna simultan cu alte varietăţi ale acestui fenomen. În opinia lui Ch. Dawsan, o civilizaţie este produsul unui proces original, în special de creativitate culturală, care este opera unui anumit popor, iar pentru E. Durkheim şi M. Mauss aceasta nu este altceva decît un fel de mediu moral care înconjoară un anumit număr de naţiuni, fiecare cultură naţională fiind doar o formă specială a întregului. O. Spengler consideră că o civilizaţie este inevitabilul destin al culturii[1]. Analistul german defineşte şapte civilizaţii şi cîmpul religios în care s-au încadrat, civilizaţia fiind perioada finală în dezvoltarea culturilor locale, în cadrul căreia se produce apusul lor. N. Danilevski a elaborat teoria morfologico-culturală, prin care distinge zece culturi istorice universale ce se identifică în baza a patru criterii, cel religios fiind primordial. Autorul rus demonstrează ostilitatea Europei faţă de Rusia ortodoxă şi discordia profundă dintre lumea slavă şi cea romano-germană, religia ortodoxă conferind popoarelor slave atributul de continuatori ai Bizanţului. De fapt, încă G. Vico scria despre cicluri culturale care conţin şi variabila religioasă. J. G. Herder, în acelaşi sens, analizează dezvoltarea cultural-religioasă, mintală a popoarelor în consonanţă cu fenomenul politic, dimensiunea religioasă fiind plasată pe prim-plan şi considerată catalizator al evoluţiei sociale. Cercetînd grandoarea şi decadenţa civilizaţiilor, Voltaire pune accent pe variabila moravurilor şi obiceiurile religioase. E. Taylor utilizează conceptul de cultură în conexiune cu religia privită ca ideologie şi credinţă, imprimîndu-i şi accepţii antropologice de condiţie a unor societăţi umane bine personificate religios. J. Lubbok scrie despre fragmentarea civilizaţiilor în diferite perioade istorice prin distincţia culturalmintală, religioasă. În perioada contemporană A. Toynbee propune sistemul a douăzeci şi una de civilizaţii, dintre care au rămas numai cinci. Gh. Dawson susţine că marile religii sunt fundamentele pe care
Page 2 and 3: ▌2 Factorul confesional în rela
Page 58 and 59:
▌58 Factorul confesional în rela
Page 60 and 61:
Page 62 and 63:
Page 64 and 65:
Page 66 and 67:
Page 68 and 69:
Page 70 and 71:
Page 72 and 73:
Page 74 and 75:
Page 76 and 77:
Page 78 and 79:
Page 80 and 81:
Page 82 and 83:
Page 84 and 85:
Page 86 and 87:
Page 88 and 89:
Page 90 and 91:
Page 92 and 93:
Page 94 and 95:
Page 96 and 97:
Page 98 and 99:
Page 100 and 101:
▌100 Factorul confesional în rel
Page 102 and 103:
Page 104 and 105:
Page 106 and 107:
Page 108 and 109:
Page 110 and 111:
Page 112 and 113:
Page 114 and 115:
Page 116 and 117:
Page 118 and 119:
Page 120:
show all

Valentin BENIUC, Victor JUC - irim.md

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?