Valentin BENIUC, Victor JUC - irim.md

Valentin Beniuc, Victor Juc 23 ▌
înlocuirea deplină sau parţială a funcţiilor proprii unei sfere de
către alta, cînd prima din anumite cauze nu poate să le
îndeplinească. Astfel, în socialism ideologia marxistă a
strîmtorat esenţial religia, arogîndu-şi funcţia de formare a
conştiinţei sociale.
În culturile preantice şi antice, în special în cele orientale,
cunoştinţele religioase nu erau separate de cele ştiinţifice, ci
alcătuiau o integritate prin care se descria lumea. Oamenii
însuşeau imaginea lumii care se afla în corespundere cu
descrierile semimitice, o parte din reprezentări despre lume fiind
verificată experimental, doar zeii „existînd” în afara dubiilor. În
mod identic erau educaţi în copilărie şi viitorii sacerdoţi, care
credeau cu sinceritate în abordările mitizate ale lumii, fapt care
însă nu era un obstacol în calea religiei de a se implica activ,
influenţînd procesul construcţiei de stat şi politica în ansamblu.
Atît religia cît politica se află în relaţie directă cu masele largi de
oameni, religia rămînînd timp îndelungat principala formă a
conştiinţei sociale, iar politica începe acolo unde sînt prezente
anumite grupuri sociale. Orice sistem de viaţă în grup presupune
o putere de dominaţie, aceasta fiind acceptată, conform lui E.
Durkheim, deoarece societatea generează o imagine sacră despre
sine-însăşi, sacralizarea puterii garanţindu-i stabilitatea.
În societăţile preantice şi antice contactul dintre politică şi
religie s-a produs în special prin fundamentarea divină
(zeificată) a puterii cîrmuitorului. În Babilon această schemă era
pe înţelesul majorităţii – omul nu este sursă a puterii, ci numai
utilizator al puterii zeilor, voinţa cărora este chemat s-o exprime.
În Egiptul Antic cîrmuitorul era identificat cu zeitatea şi el
însuşi putea să-şi înfăptuiască voinţa. Legile lui Manu stipulau
că puterea monarhului este desprinsă din profilul zeităţilor,
teocraţia brahmanilor îndrumînd şi protejînd monarhia. Aceste
exemple denotă că religia fortifica poziţiile cîrmuitorilor şi
alcătuia baza politicii interne a statului. Totodată, sînt atestate
tentative din partea puterii de a influenţa asupra credinţei