Valentin BENIUC, Victor JUC - irim.md
Valentin BENIUC, Victor JUC - irim.md
Valentin BENIUC, Victor JUC - irim.md
You also want an ePaper? Increase the reach of your titles
YUMPU automatically turns print PDFs into web optimized ePapers that Google loves.
<strong>Valentin</strong> Beniuc, <strong>Victor</strong> Juc 57 ▌<br />
exterioare ale individului. Spre deosebire de religiile care şi-au<br />
găsit elucidare în coduri scrise, dreptul canonic catolic sau<br />
şiriatul musulman, budismul nu dispune de un asemenea cod şi<br />
deci, nici de instrument de evaluare a deciziilor politice, nici de<br />
ghid de drepturi şi îndatoriri ale deţinătorilor puterii. El nici nu<br />
sacralizează, nici nu respinge statul, această dimensiune marcînd<br />
o evidentă indiferenţă politică. S-a creat însă o situaţie<br />
paradoxală: o religie apolitică a devenit un omniprezent<br />
instrument de legitimizare. Prin urmare, cazul budismului este<br />
revelator: o religie fără dogmă, al cărei mesaj este adresat nu<br />
colectivităţii, ci individului volens nolens trebuie să participe în<br />
viaţa politică.<br />
Aşadar, religiile pot să-şi propună să subordoneze politica<br />
(islamul), s-o tolereze condiţionat (catolicismul), s-o trateze ca<br />
inevitabilă (iudaismul), s-o trateze cu indiferenţă (hinduismul).<br />
Este imposibil de a defini un singur tip de relaţii dintre politică<br />
şi religie, credinţa este o transcendenţă comună tuturor religiilor<br />
şi nu cuprinde o singură atitudine faţă de politică. Din contra,<br />
religiile n-au altă alegere decît să accepte politica. Un element<br />
deseori neglijat este că orice religie şi orice biserică se produc în<br />
societate şi oamenii trăiesc într-o lume care acordă statului un<br />
loc predominant. Chiar şi bisericile care recuză statul şi resping<br />
politica, pentru supravieţuirea lor nu pot face abstracţie de<br />
politică. Laicismul şi separarea dintre stat şi biserică nu<br />
împiedică concurenţa dintre două scări de valori, pe de o parte,<br />
valorile civile, iar pe de alta, religioase şi morale, ultimele<br />
deseori fiind de inspiraţie religioasă.<br />
Totodată, concurenţa poate genera conflicte majore. Statele<br />
totalitariste sînt ostile religiilor, iar religiile totalitariste nu<br />
acceptă statele decît în calitate de servitoare ale bisericilor. În<br />
primul caz se ajunge la un sistem politic în care nu numai<br />
instituţiile religioase, dar şi credinţele sînt expuse atacurilor din<br />
partea statului, iar în cel de-al doilea, în teocraţie nimic nu<br />
împiedică de a impune o religie dominantă: o teocraţie perfectă