Valentin BENIUC, Victor JUC - irim.md

▌86 Factorul confesional în relaţiile internaţionale
şi asistenţa în materie de armament. Prin Declaraţia de la
Damasc din 6 martie 1991 cei opt semnatari au determinat
elementele unui sistem de securitate panarab şi panislamist
autoreglant, prin care Egiptul şi Siria se angajau să ofere
asigurarea militară, iar statele Golfului puterea economică a
grupării. Această forţă a fost prezentată ca „model nou al
sistemului de securitate globală şi mijloc de garantare a statusguo-ului
regional” [42]. Egiptul şi Siria asigură susţinerea
militară a confraţilor confesionali din regiunea Golfului,
apărîndu-le securitatea în schimbul repartizării echitabile a
resurselor petroliere din zonă. Totuşi, pentru statele petroliere
din regiune alternativa americană ca „centură de securitate” pare
a fi conturată în contextul superiorităţii militare şi al preluării
iniţiativei strategice de către SUA în urma conflictului cu Irakul.
Prin urmare, în Orientul Mijlociu s-a constituit un sistem islamic
de alianţe bazat pe valori religioase, apartenenţă şi aderenţă la
islam care luptă pentru ocrotirea şi conservarea identităţii
spiritual-culturale musulmane.
Un tip de sistem de securitate şi apărare a fost promovat de
Siria, care a încercat să impună pacea intercomunitară în
Liban, unde Damascul are interese vitale pentru stabilizarea
situaţiei. Tratatul bilateral din 22 mai 1991 prevede instituirea
unor „relaţii privilegiate şi de securitate între cele două state”
[43]. Damascul şi-a propus torpilarea creşterii influenţei
Irakului în zonă prin sprijinirea miliţiilor creştine ale lui S.
Geagea. Prin înţelegerea cu Iranul, Siria tindea să elimine
deficitul de securitate provenit din competiţia cu o altă putere
regională, Israelul. Administraţia de la Tel-Aviv a apreciat
tratatul bilateral din 1991 ca „satelizare” a Libanului, iar
legalizarea prezenţei militare palesteniene în Beirut drept
violare a acordurilor de la Cairo din 1969.
Astfel, în regiunea Orientului Mijlociu s-a constituit un
sistem de securitate în cadrul căruia actorii principali sînt Iranul,
Arabia Saudită, Egiptul şi Siria. Panislamismul este o matrice de