Valentin BENIUC, Victor JUC - irim.md

▌60 Factorul confesional în relaţiile internaţionale
că relaţiile internaţionale exprimă raportul dialectic dintre
politica internă şi politica externă, teza geopolitică a lui Kautilya
avînd ca punct de pornire „cercul statelor” configurat pe poziţia
strategică, capacitatea militară şi alianţele bazate pe tipologia
teocratică a ţărilor alogene.
Spulberînd mitul puterii imperiale unitare, teologia creştină
prin Sfîntul Augustin afirmă că predestinarea pentru unele
„cetăţi umane” constă în gradul de putere divină cu care sînt
înzestrate de „cetatea Domnului”. Bineînţeles că în Evul Mediu
şi în Epoca Modernă, mai ales în relaţiile cu statele necreştine a
funcţionat sistemul apartenenţei şi diferenţei religioase, „noi şi
ei”. Sociologii contemporani care au identificat puterea cu
violenţa, M. Weber, R. Mills, au preluat definiţia antică, prin
care „omul asupreşte semenul său” şi tradiţia creştină, care
îndeamnă la respectarea esenţei legii, reductibilă la categoria
dihotomică „stăpînire-supunere”.
Totodată, teoriile scientiste aduc critici la adresa elementelor
de morală şi religie în relaţiile internaţionale, considerîndu-le
lipsite de precizie teoretică, iar teoriile funcţionaliste proiectează
un optimism axat pe natura umană, susţinînd că omul este dispus
spre cooperare şi nu spre conflict. În aceeaşi ordine de idei, I.P.
Culianu subliniază că religiosul prin universalul său emană
putere, iar L. Armand şi D. Lazard făcînd critică la adresa tezei
„civilizaţiilor pluridirecţionale” al lui A. Toynbel, afirmă că
„civilizaţia şi religia armonizează grupurile umane” [31].
Cert este că la etapa actuală religia tinde să se înfăţişeze ca
un reglator moral şi luptător pentru echitatea socială, fiind
evidentă în acest sens aspiraţia oamenilor către o viaţă decentă,
bazată pe principii elaborate în decursul mileniilor şi accesibile
generaţiilor contemporane prin intermediul „cărţilor sfinte”.
Această situaţie nu poate să nu să se răsfrîngă asupra
consolidării ponderii religiei în sistemul relaţiilor internaţionale.
Fenomenul nu este ceva necunoscut sau nou şi apare ca regulă în
perioadele de răscruce ale istoriei, epoca postrăzboi rece fiind