Valentin BENIUC, Victor JUC - irim.md

Valentin Beniuc, Victor Juc 53 ▌
curente sînt mai moderate, în sensul că nu urmăresc scopuri
globale, deşi extremismul islamic se manifestă practic în toate
părţile lumii: conflictul dintre musulmani şi hinduşi în India,
dintre musulmani şi budişti în Tayland, dintre musulmani şi
ortodocşi în Kosovo, mişcarea pentru crearea unui stat islamic
pe o parte a teritoriului Malaeziei, mişcarea pentru instaurarea
unui stat teocratic în Tunisia şi bineînţeles, „bomba islamică”
din 11 septembrie 2001. Fără îndoială, nu fiecare musulman este
extrimist sau terorist, însă majoritatea conflictelor actuale sau
actelor teroriste sînt legate într-un fel sau altul cu cei care
confesează islamul; 9) influenţa directă. Religia influenţează
asupra politicii şi nemijlocit prin intermediul concepţiilor despre
lume, morale şi de drept, sub incidenţa lor se formează politica
internă şi externă a statului, se defineşte caracterul ei ţinînd cont
de interesele lui politice şi economice. Valorile creştine
formează baza ideatică a unor concepţii politice răspîndite în
statele occidentale, stereotipurile islamice se răsfrîng direct
asupra activităţii statelor musulmane, iar budismul şi-a găsit
expresie în viaţa politică a unor popoare asiatice. Conştiinţa de
sine şi patriotismul, de asemenea, se formează şi sub impactul
concepţiilor religioase prin sistemele de educaţie şi cultură.
Aşadar, politica şi religia se află în interconexiune. Există
patru tipuri principale de interconexiune dintre stat şi religie:
transformarea puterii de stat în nucleu al religiei; supunerea
statului faţă de instituţiile bisericeşti; alianţa statului cu biserica;
separarea bisericii de stat. Fiind de caracter istoric,
interconexiunea îşi găseşte expresie în elaborarea unor norme şi
legi care reglementează şi descriu coexistenţa lor. Religia a
împrumutat de la sistemele politice concepţia ierarhiei cu mai
multe niveluri, iar politica la rîndul ei, a însuşit principiile
toleranţei şi libertăţii religioase, dreptăţii şi egalităţii şanselor,
trăsături proprii naţiunilor policonfesionale, în baza cărora poate
fi realizată o politică judicioasă. Religia poate fi tratată ca un
mecanism care permite de a conserva atît valorile morale şi