Valentin BENIUC, Victor JUC - irim.md

Valentin Beniuc, Victor Juc 95 ▌
Pe continentul negru există numeroase tipuri de conflicte,
în Ruanda şi Burundi, Zair (RD Congo) şi Etiopia, Angola şi
Mozambic ş.a., crizele din Africa relevînd clivaje conflictuale
religioase, interetnice şi economice, totodată sursele de
insecuritate din zonă. Tabloul de conflict n-ar fi deplin dacă nu
s-ar aminti despre „sfidarea islamică” de la nordul
continentului, în special din Algeria, dar şi de actele teroriste
„acoperite” de regimul de la Tripoli. Numărul statelor de risc
poate fi completat cu actorii care antrenează grave probleme de
securitate prin dislocarea unor mase enorme de populaţie ce
aparţin diferitor etnii şi confesiuni. Se consideră că unele
soluţii de depăşire a conflictelor etno-religioase ar fi:
constituirea unei unităţi economice africane: după 39 de ani de
existenţă Organizaţia Unităţii Africane a cedat locul Uniunii
Africane, în calitate de model servind cel al UE; reîntoarcerea
în forma civilizată a metropoliilor în fostele lor colonii:
revenirea capitalului portughez în Angola a pus capăt
războiului civil şi a condiţionat dezvoltarea economică, iar
forţele belgiene de menţinere a păcii „au îngheţat” masacrul
tribalist.
Aşadar, linia de conflict Est-Vest este înlocuită de
antagonismul Nord-Sud. Sfîrşitul războiului rece a provocat o
criză a identităţilor politice şi sociale, care a favorizat reapariţia
identităţilor religioase şi etnice. Însă cel mai ofensiv din
perspectiva extinderii, s-a dovedit a fi islamul. Revitalizarea
integrismului se asociază cu activismul politic şi ambiţiile de
cucerire a puterii, uneori chiar prin intermediul armelor şi
violenţei. „Dogmatismul religios a revenit treptat, alimentînd în
replică fanatisme şi aruncînd unele ţări (cum ar fi cele din
Balcani) în iadul unor situaţii echivalente cu cele mai rele clipe
ale războiului de 30 de ani, care i-au făcut pe catolici şi
protestanţi să se dedea la orgii de violenţă în sînge” [56]. Unele
state occidentale s-au confruntat într-o manieră originală cu
expansiunea şi „violenţa legitimă” islamică. Franţa de ex. a