Valentin BENIUC, Victor JUC - irim.md

More documents

Recommendations

Info

▌98 Factorul confesional în relaţiile internaţionale conflagraţie globală şi războiul rece” [57]. Coordonanţa conflictului religios cu vectorul său belic sporeşte gradul de entropie a sistemului internaţional şi comportamentul arhaic al actorilor statali şi nestatali graţie reactivării arhetipului şi cutumei behavioriste circumscrisă raportului „noi şi ei” sau „imaginii celuilalt”. În 1947 G. Orwell indica conflictului de valori cultural-religioase dintre SUA şi URSS, Europa catolicoprotestanto-ortodoxă fiind o originală lume a treia, iar actualul „clivaj Nord-Sud poate aduce pe prim plan un nou război rece” [58]. Un pericol deloc neglijabil la adresa securităţii cu predilecţie a siguranţei interne a statelor, dar cu posibilităţi enorme de extindere transfrontalieră provine din partea sectarismului. Egocentrismul unor secte cu origini teologice şi ritualice, divizarea societăţii în „puri” şi „satanici” constituie riscuri la adresa coerenţei sociale, sectele de acest tip fiind uneori adevărate grupuri de presiune şi provocînd o anarhie internă constantă. Sectarismul este un fenomen care prin escaladarea extremă a unor aspecte doctrinare violează valorile şi instituţiile societăţii, afectează echilibrul social, iar uneori se antrenează în războaie de guerilă contra autorităţilor. Trăsătura comună a sectelor, indiferent de baza lor axiologică, este în mişcarea anticultică, aceasta fiind un risc dezintegrator la adresa sistemului social global prin obiectivele propăvăduite: atacarea cultului familiei, practici sexuale bizare, exploatarea de către „profeţi” a unor mase umane, evaziune de taxe, intrigi politice etc. Nu trebuie de uitat însă că religiile universale, dar şi unele naţionale sînt adevărate arhitecturi intelectuale capabile să propună fiecărui individ o întreagă filosofie de viaţă. Ele afirmă adevărul şi frumosul, binele şi echitabilul, furnizînd fiecăruia o grilă şi o morală pentru a interpreta lumea. În alcătuirea modernităţii occidentale şase valori fundamentale deţin un rol semnificativ: egalitatea şi progresul, universalul şi libertatea,
<strong>Valentin</strong> Beniuc, <strong>Victor</strong> Juc 99 ▌ democraţia şi raţiunea. J.-C. Guillebaud a relevat legătura acestor valori cu religiile monoteiste: „ideile moderne de transformare a lumii, timpul dreptăţii şi conceptul de progres îşi găsesc originea în principal în religiile salvării” [59]. Într-adevăr, textele fundamentale ale religiilor universale consacră reflecţii şi un suport axiologic solid problemei luptei dintre „bine şi rău”. Iudaismul prin Decalog, abordarea principală a căruia a fost preluată de creştinism, a dezvoltat principiul universal al iubirii aproapelui printr-o filieră doctrinară, operabilă la nivelul interacţiunii cu sistemul societal global configurat de societatea civilă, stat, sistem politic sau printr-o aserţiune ca tehnică, fiind un îndreptar de comportament pentru individ şi colectivitatea umană, precizîndu-li-se coordonatele existenţiale. Învăţătura creştină, care prin atacarea cultului imperial a contribuit decisiv la dezintegrarea imperiului universal roman, a consacrat imperativul „iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. Creştinismul a aplicat o adevărată filosofie a toleranţei faţă de alte religii, iar după anul 476 „biserica creştină a preluat funcţia de continuator al romanităţii, ideea imperială universală fiind considerată parte a unui plan providenţialist”[60]. Mesajul pacifist al creştinismului a fost amplificat de dezvoltarea monahismului inspirat din vechiul ascetism egiptean. Pe linia teologică a Sfîntului Pavel biserica cheamă la calm social şi invită pe fiecare să-şi îndeplinească rolul în sînul comunităţii umane, recomandarea urmărind eliminarea tensiunilor şi anarhiei sociale. Sf. Pavel insistă asupra unităţii creştine, „creştinii rămîn uniţi mai profund prin credinţa în venirea lui Dumnezeu, care stă în inima cetăţii lumii”, prin sintagma „cetatea lumii”, avîndu-se în vedere statul. Regatul lui Isus are în Sf. Pavel un organizator al cetăţii celeste, creştinii rămînînd uniţi prin solidaritatea lor pămîntească, iar cetatea Domnului, este fără bariere şi limite umane, aducătoare de pace socială, fiindcă „toate puterile provin de la Dumnezeu”. Tertulian demonstrează că statele sînt o forţă pur pămîntească în
Page 2 and 3:
▌2 Factorul confesional în rela
Page 4 and 5:
Page 6 and 7:
Page 8 and 9:
Page 10 and 11:
Page 12 and 13:
Page 14 and 15:
Page 16 and 17:
Page 18 and 19:
Page 20 and 21:
Page 22 and 23:
Page 24 and 25:
Page 26 and 27:
Page 28 and 29:
Page 30 and 31:
Page 32 and 33:
Page 34 and 35:
Page 36 and 37:
Page 38 and 39:
Page 40 and 41:
Page 42 and 43:
Page 44 and 45:
Page 46 and 47:
Page 48 and 49: ▌48 Factorul confesional în rela
Page 100 and 101: ▌100 Factorul confesional în rel
Page 120: ▌120 Factorul confesional în rel
show all

Valentin BENIUC, Victor JUC - irim.md

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?