Valentin BENIUC, Victor JUC - irim.md

More documents

Recommendations

Info

▌12 Factorul confesional în relaţiile internaţionale substrat religios-creştin mai întîi în componenţa Imperiului Roman, apoi într-un spaţiu mai restrîns în cadrul Imperiului lui Carol cel Mare. Utilizînd conceptul de georeligie, adică răspîndirea spaţială a religiilor, S. Huntington face o separaţie rigidă între ariile cultural-religioase. C. Buchet a încercat prin prisma teoriei relaţiilor internaţionale să demonstreze vulnerabilitatea unor postulate huntingtoniene, punîndu-se la bază mai multe contraargumente: 1. Elementul „civilizaţie” devine preponderent în raport cu elementul „putere”, subliniindu-se că J. Galtung, K. Deutsch, Ph. Braillard ş.a. au demonstrat că politica de putere constitue una dintre liniile de forţă ale politicii mondiale. S. Huntington plasează ipoteza ciocnirii civilizaţiilor în termeni de putere, identificînd noi centre modelatoare ale politicii mondiale, cum ar fi, de exemplu, regiunea asiatico-pacifică. 2. S. Huntington asigură evoluţiilor economice şi culturalreligioase o perspectivă intracivilizaţională, negînd globalismul transformărilor de ordin economic, cultural şi religios, iar regionalizarea economică pe baza unor matrici culturalreligioase este ilustrată defectuos şi doar prin exemple din mediul nord-american şi asiatic. 3. Este reactivat scenariul lui R. Aron, în care tabloul global al politicii internaţionale este dominat de o „violenţă structurală” a actorilor. Însă, chiar dacă civilizaţiile îşi vor preciza identitatea religioasă, ele nu pot fi surse de turbulenţă în cazul cînd statul – naţiune nu încadrează variabila în relaţiile lor externe. 4. Chiar dacă procesul de desecularizare este accelerat, „revanşa Divinităţii” în relaţiile internaţionale are doar un fundament axiologico-doctrinar, definind unele polarizări pe baza unor alianţe de valori perfectate între actori. 5. Principalul artificiu de calcul al ipotezei lui S. Huntington se reduce la substituirea statului naţional ca principala sursă de conflict, cu grupuri de state aparţinînd unor civilizaţii
<strong>Valentin</strong> Beniuc, <strong>Victor</strong> Juc 13 ▌ fundamentate pe marile religii universale. De fapt, această substituire conceptuală conduce spre schimbarea regulilor interacţiunii dintre actorii politicii mondiale. 6. Dacă se porneşte de la premisa că religia este elementul fundamental care marchează şi defineşte o civilizaţie, este greu de înţeles distincţia profundă dintre civilizaţia occidentală şi civilizaţia ortodoxă, doar ambele sunt în plan religios creştine. Se creează impresia că se revine la dogmele medievale, cînd apusenii etichetau răsăritenii ca fiind schismatici. Totodată, Grecia, unul dintre pilonii ortodoxiei, este membru plenipotenţiar al Uniunii Europene, iar în cadrul civilizaţiei occidentale poate fi detectată o diferenţiere dintre catolicism şi protestantism, distincţia dintre aceste două axe religioase fiind tot atît de marcată ca dintre ele şi ortodoxism. 7. Dezoccidentalizarea elitelor politice din lumea neoccidentală conţine şi o componentă religioasă în procesul de „hinduizare” a Indiei sau „reislamizare” a spaţiului arab. Diferenţele religioase pot crea rupturi ale sistemului internaţional doar atunci cînd comportamentul belicos al unor actori este activizat prin apelul la religie. Fără a unilateraliza identificarea surselor de conflict fundamentate religios, este de subliniat că doar sfidarea islamică a creat serioase antagonisme în cazul conflictelor din Bosnia, Caucaz şi Sudan. Activizarea mişcărilor islamiste în zona mediterană şi adriatică a condus spre decizia NATO de a amplifica măsurile de securitate pe flancul sudic, iar cu unele state islamice iniţiind parteneriate specifice zonei de influienţă. 8. Teza huntingtoniană poate fi contracarată şi de poziţia schimbului cultural dintre civilizaţii, a multiculturalismului. Fără a considera Occidentul un creuzet de civilizaţie este de remarcat că „traficul civilizaţiilor” a dat cîştig de cauză lumii apusene, debuşind într-un etnocentrism care a atras fenomenul de respingere a culturii occidentale şi idigenizarea unor culturi neoccidentale. În relaţia „occident – lumea neoccidentală”
Page 2 and 3: ▌2 Factorul confesional în rela
Page 62 and 63:
▌62 Factorul confesional în rela
Page 64 and 65:
Page 66 and 67:
Page 68 and 69:
Page 70 and 71:
Page 72 and 73:
Page 74 and 75:
Page 76 and 77:
Page 78 and 79:
Page 80 and 81:
Page 82 and 83:
Page 84 and 85:
Page 86 and 87:
Page 88 and 89:
Page 90 and 91:
Page 92 and 93:
Page 94 and 95:
Page 96 and 97:
Page 98 and 99:
Page 100 and 101:
▌100 Factorul confesional în rel
Page 102 and 103:
Page 104 and 105:
Page 106 and 107:
Page 108 and 109:
Page 110 and 111:
Page 112 and 113:
Page 114 and 115:
Page 116 and 117:
Page 118 and 119:
Page 120:
show all

Valentin BENIUC, Victor JUC - irim.md

You also want an ePaper? Increase the reach of your titles

Delete template?

Save as template?