Valentin BENIUC, Victor JUC - irim.md

More documents

Recommendations

Info

▌104 Factorul confesional în relaţiile internaţionale „exercitarea violenţei împotriva celor de altă religie” [64]. Religia creştină nu este atacată, ci ignorată, utilitarismul acestei politici fiind vizibil în cazul Spaniei arabizate pînă la Reconquista, maurii cultivînd o cultură şi o civilizaţie înfloritoare. Actualmente entitatea geopolitică a islamului promovează „în numele luptei pentru Alah sacrificiul suprem al musulmanilor prin războiul sfînt”. Islamul nu face distincţie dintre sfera religioasă şi praxisul societal, interferenţa realizîndu-se în baza legii islamice. Creaţia în doctrina politico-religioasă a islamului denotă că statul islamic este predestinat să lupte pentru apărarea comunităţii islamice. Însă în pofida acestor principii ofensive, multe state islamice, maurii, Imperiul Otoman, au promovat toleranţa religioasă la nivel de politică de stat. Luînd ca punct de reper Declaraţia de la Cairo asupra drepturilor omului în islam (august 1990), prin care liderii lumii musulmane au semnat un pact moral de apărare a drepturilor religioase, unii analişti au considerat că islamul politic contemporan pare să revină la tradiţia medievală a toleranţei faţă de alte religii. În preambul se „reafirmă rolul istoric şi civilizator al comunităţii islamice, căreia Domnul i-a poruncit să aibă în grijă civilizaţia umană în acord cu viaţa de aici şi cea de dincolo, şi să combine cunoaşterea cu lupta.” Statul islamic protejează „individul de exploatare şi persecuţie, afirmînd libertatea şi drepturile în acord cu legea islamică”, care este unica sursă de eliminare a „discriminării rasiale şi lingvistice, sexuale şi religioase” [65]. Considerăm că aceste aprecieri sînt exagerate şi nu corespund tendinţelor actuale, or musulmanii şi-au propus să devină o forţă numeric impunătoare. Neacordarea de către unele ţări a libertăţilor religioase sau neacceptarea prevederilor Declaraţiei universale a Drepturilor Omului, nu sînt altceva decît forme de manifestare a intoleranţei confesionale. Islamul operează cu simboluri şi imagini, cum ar fi mitul „încercuirii
<strong>Valentin</strong> Beniuc, <strong>Victor</strong> Juc 105 ▌ occidentale” şi al agresiunii Vestului asupra valorilor spaţiului panislamic care constitue baza unei adevărate mitologii politice. Spaţiul de civilizaţie asiatic, în special cel chinez şi japonez, a manifestat toleranţă pentru europeni în ciuda „politicii porţilor închise” promovate pînă în jumătatea a doua a secolului al XIXlea. Mimetismul acestor două civilizaţii cu Occidentul s-a datorat voinţei elitelor indigene de a depăşi timpul istoric şi decalajul economic dintre cele două axe de civilizaţie. Sintagmele „Asia asiaticilor” şi „Asia galbenă” nu mai sînt operabile, iar gradul de toleranţă religioasă a civilizaţiei asiatice fiind semnificativ: perspectiva religioasă unitară prin creştinism a Vestului se contrapune ideii de armonie religioasă asiatică, unde diferite religii, confucionismul şi budismul, tatoismul, islamismul şi creştinismul coexistă paşnic [66]. În condiţiile antagonismului pentru regiunea Cashmir, care riscă să se transforme într-o conflagraţie de proporţii depăşind cu mult spaţiul geopolitic afectat, această evaluare pare a fi forţată. Însă în alte spaţii culturale, cum ar fi zona Asiei de Sud- Est, miracolul economic a condus spre crearea unor comunităţi pacifice, în care confucionismul reevaluează funcţia pozitivă a schimbărilor sociale şi disciplinei economice, încurajază educaţia şi progresul social. Confucionismul nu este o religie a luptei, principiul său fundamental constă în a cultiva respectul şi percepţia valorii. Esenţa axiologică a confucionismului constă în optimism, paradisul fiind forţa pozitivă a universului. Filosofia politică a confucionismului nu este nici agnostică, nici sceptică, ea identifică etica cu politica. Teologia confucionistă consideră că „guvernarea nu este o simplă manipulare a puterii, ci un act bazat pe responsabilitatea morală” [67]. Prin îndemnul la activitatea practică în sensul homo oeconomicus, religia confucionistă a oferit cadrul cultural de dezvoltare a unei economii performante. În cadrul comunităţii budiste principiile fundamentale sunt nonviolente, chiar ascetice, bazate pe moralitate şi meditaţie.
Page 2 and 3:
▌2 Factorul confesional în rela
Page 4 and 5:
Page 6 and 7:
Page 8 and 9:
Page 10 and 11:
Page 12 and 13:
Page 14 and 15:
Page 16 and 17:
Page 18 and 19:
Page 20 and 21:
Page 22 and 23:
Page 24 and 25:
Page 26 and 27:
Page 28 and 29:
Page 30 and 31:
Page 32 and 33:
Page 34 and 35:
Page 36 and 37:
Page 38 and 39:
Page 40 and 41:
Page 42 and 43:
Page 44 and 45:
Page 46 and 47:
Page 48 and 49:
Page 50 and 51:
Page 52 and 53:
Page 54 and 55: ▌54 Factorul confesional în rela
Page 100 and 101: ▌100 Factorul confesional în rel
Page 120: ▌120 Factorul confesional în rel
show all

Valentin BENIUC, Victor JUC - irim.md

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?