Valentin BENIUC, Victor JUC - irim.md

Valentin Beniuc, Victor Juc 59 ▌
ROLUL RELIGIEI ÎN POLITICA
INTERNAŢIONALĂ
La răscrucea secolelor XX şi XXI religiile, în special cele
universale şi-au consolidat poziţiile în cadrul comunităţii
internaţionale. Procesul complex de sporire a influenţei religiei
nu este lipsit de probleme şi se confruntă cu dificultăţi,
perioadele de criză latentă alterîndu-se cu cele de ascensiune.
Chiar dacă unii încearcă să nu observe influenţa în creştere a
religiei, prezenţa confesiunilor, credincioşilor, şi a structurilor în
viaţa omenirii se face tot mai resimţită. Explicaţiile acestui
fenomen sînt diferite şi contradictorii: unii consideră că
ascensiunea este consecinţă a nenorocirilor cumplite provenite
din războaiele sîngeroase şi a temerilor de dispariţie eventuală a
universului în rezultatul diferitor cataclisme. Pentru alţii este
reîntoarcerea oamenilor la Dumnezeu, criza moştenirii spirituale
a Iluminismului şi falimentul ateismului.
Obiectivele de putere ale statelor sînt fundamentate prin
adoptarea deciziilor de către elitele politice conducătoare, iar
religia este utilizată deseori în scopul legitimării şi justificării
actelor de politică externă. Conform realismului politic, politica
conţine o morală universală care este o însuşire a marilor religii,
însă ar fi imoral ca politica puterii legitimată ideologic – religios
„să nu fie gîndită” în termeni de forţă. Chiar de la începuturi
concepţiile politice antice demonstrau legitimitatea divină a
teocraţiilor orientale şi a puterii imperiale. Legile lui Manu
presupuneau că „puterea împăratului provine din profilul
zeităţilor”: teocraţia brahmanilor şi-a asumat prerogativa
protejării şi consultării monarhiei, această castă religioasă
urmînd să familiarizeze suveranul cu ştiinţa politică a gestiunii
statului şi a politicii lui externe. În Artachastra se conţine ideea