Valentin BENIUC, Victor JUC - irim.md

More documents

Recommendations

Info

▌62 Factorul confesional în relaţiile internaţionale 2. Influenţa mijlocită asupra fundamentelor sociale şi morale, impactul cărora contribuie la formarea politicii externe a statului, determină caracterul ei, contabilizînd interesele politice şi economice. 3. Influenţa prin intermediul unei personalităţi, care confesează o anumită religie, este actor politic şi impune concepţiile sale altor factori de decizie, contribuindu-se la apariţia sau dispariţia „imaginii inamicului”, instituirea unei atmosfere de ostilitate sau de bună vecinătate pe arena mondială. Un rol fundamental revine cultului conducătorului comunităţii religioase, personificării activităţii de politică externă pe care o exercită. Papa de la Roma dispune de libertate mai mare în înfăptuirea politicii externe decît orice alt şef al uni stat obişnuit, iar Ayatollahul Homeyni, dispunînd de posibilităţi aproape nelimitate, a schimbat principial raportul de forţe în Orientul Mijlociu. Punctînd asupra factorului moral-etic, doctrinele religiilor universale accentuează că prezenţa forţelor confesionale în sfera de relaţii internaţionale principial se deosebeşte de activitatea altor actori ai vieţii internaţionale: în fiecare ţară se folosesc acele principii şi idei care corespund cel mai adecvat necesităţilor concrete. Factorul religios îşi găseşte manifestare în politica externă şi în relaţiile interstatale nu în formă pură, ci în diferite interacţiuni. Experienţa istorică denotă că religia se supune reformării sub influenţa consecinţelor externe, transformîndu-le, la rîndul ei. E. Durkheim vede în religie un mijloc de consolidare a societăţii pe contul unităţii dintre individ şi socium. Această teză, într-un sens mai larg, include şi părţile integrante ale comunităţii internaţionale. Nefiind încadrată în frontierele de stat, religia, cosmopolită prin caracter, este în stare să apropie diferite forţe sociale, popoare şi ţări. Astfel, sub drapelul verde al islamului, Organizaţia Conferinţei Islamice uneşte aproape cincizeci de state plasate în mai multe ierarhii, iar valorile creştine din Europa alcătuieşte acel numitor care
<strong>Valentin</strong> Beniuc, <strong>Victor</strong> Juc 63 ▌ permite multor forţe politice să participe în procesul de construcţie paneuropeană. Factorul confesional deţine poziţii importante în elaborarea doctrinelor de politică externă şi realizarea unor acţiuni concrete pe arena mondială, marii actori ai relaţiilor internaţionale acordîndu-i atenţia cuvenită, cu excepţia URSS, elocvente fiind introducerea trupelor militare în Afganistan sau întrebarea adresată de către I. Stalin la Conferinţa de la Yalta: „Cîte divizii are Papa?”. Este evident că la Moscova s-a gîndit exclusiv în termeni militari, dimensiunea confesională fiind complet subapreciată. În aceiaşi tonalitate critică pot fi abordate şi acţiunile din ultima perioadă ale SUA în raport cu Afganistan şi Irac, popoarele ambelor ţări ripostînd printr-un aprig război de partizani împotriva trupelor americane şi administraţiilor pro-SUA. Premisele de bază care au determinat avansarea religiei în viaţa internaţională ar fi următoarele: 1) multe postulate ale doctrinelor de politică externă şi teoriilor relaţiilor internaţionale sînt supuse modificării, fiind racordate la necesităţile stringente ale omenirii; 2) forţele de orientare religioasă dispun de structuri internaţionale eficiente. Numitorul comun al tuturor religiilor universale este recunoaşterea vieţii omului ca un dar al Celui de Sus, fapt ce presupune condamnarea politicii care admite posibilitatea distrugerii în masă, războaie şi violenţă. Prezenţa teologiei problemelor internaţionale în cadrul religiilor universale, recunoaşterea ideii interdependenţei, universalităţii şi unităţii lumii, bazată pe creaţia ei, de către Cel de Sus presupun atenţie constantă faţă de problemele globale. Dacă în trecut religiei i-a revenit o pondere esenţială în formarea statelor-naţiune, actualmente ea contribuie la unificarea comunităţii internaţionale, fiind un element de consolidare şi favorizînd procesele de integrare. În acelaşi timp exponentul teoriei „violenţei structurale” consideră că actorii care fac uz de „arma” religioasă încearcă să
Page 2 and 3:
▌2 Factorul confesional în rela
Page 4 and 5:
Page 6 and 7:
Page 8 and 9:
Page 10 and 11:
Page 12 and 13: ▌12 Factorul confesional în rela
Page 100 and 101: ▌100 Factorul confesional în rel
Page 112 and 113:
▌112 Factorul confesional în rel
Page 114 and 115:
Page 116 and 117:
Page 118 and 119:
Page 120:
show all

Valentin BENIUC, Victor JUC - irim.md

Create successful ePaper yourself

Delete template?

Save as template?